Administratia publica urmareste satisfacerea interesului public, a utilitatii publice, (hrana, locuinta, transport, cultura, sanatate, etc.), in mod dezinteresat, prin realizarea de servicii publice.
   
Notiunea de serviciu public a aparut si s-a dezvoltat treptat in contextul sporirii nevoilor generale ale societatii omenesti. Termenul de serviciu public a aparut pentru prima data in doctrina juridica franceza, in prima editie a Tratatului de drept administrativ, aparut sub redactia prof. Maurice Haurion (1892). De la nasterea sa termenul de „serviciu public” a putut fi intalnit sub diverse aspecte, cum ar fi de exemplu „interes public”, „utilitate publica”, „interes general”.
   
Notiunea de serviciu public este definita din mai multe de vedere, existand o mare varietate de servicii  publice. Mircea Djuvara considera notiunea de serviciu public ca fiind o notiune relativ recenta in dreptul administrativ, care a aparut pentru satisfacerea cerintelor membrilor unei colectivitati umane.
   
Trebuie facuta precizarea ca nu este suficienta existenta interesului unei persoane sau grup restrans de persoane pentru aparitia unui serviciu public, fiind nevoie de interesele unei colectivitati pentru anumite cerinte.
   
Dezvoltarea rolului administratiei publice in furnizarea bunastarii sociale a impus descentralizarea serviciilor publice, pentru a permite o mai buna apropiere a cetateanului de serviciile oferite. Serviciul public este acel serviciu scos din subordinea autoritatilor centrale si organizat in mod autonom, atribuindu-li-se un patrimoniu si o gestiune proprie in unitatea administrativ-teritoriala.