Dreptul asistentei

Primele forme de asistenta sociala in Romania au fost organizate de catre Biserica. Aceasta a actionat pentru acordarea de sprijin moral si material celor aflati in impas, respectiv copiilor orfani, bolnavilor cu deficiente fizice si psihice, saracilor si altor categorii de persoane care au necesitat ajutor.

Institutii de asistenta sociala se organizeaza inca din jurul anului 300, pe timpul lui Constantin cel Mare, iar documentele din acea vreme mentioneaza existenta brefotrofiilor (leagane pentru copiii abandonati), partenocomiilor (case pentru fecioare), ghirocomiilor (aziluri pentru femeile vaduve) si orfanotrofiilor (orfelinate pentru tineri). In timpul domniei imparatului roman Constantin cel Mare, cu sprijinul Bisericii, s-a mai construit un spital pentru saraci, un azil pentru batrani, un asezamant de asistenta pentru vaduve. Aceste institutii erau indrumate de episcopi care conduceau toate treburile bisericesti din eparhii.

In afara de episcopi, dreptul de a numi administrator la orfelinate sau la alte institutii de asistenta sociala il mai aveau ctitorii acestora. Administratorii se preocupau de intretinerea si functionarea institutiilor, de aprovizionare, de ingrijirea asistatilor, de gestionarea donatiilor si aveau obligatia de a raporta periodic Bisericii asupra modului de desfasurare a activitatii in institutiile de asistenta sociala. Odata cu inceputurile crestinismului, asistenta sociala ia forma unor actiuni caracter religios. Pana in secolul al XVI-lea majoritatea actiunilor de ajutorare a diferitelor categorii de deficienti se faceau in cadrul manastirilor.

De asemenea, pe langa unele manastiri au inceput sa se organizeze „bolnite" aziluri pentru bolnavii saraci, pentru invalizi si in general pentru batranii saraci si cersetori. In secolul al XVI-lea se infiinteaza institutii de asistenta sociala denumite “calicii”. Astfel de asezaminte infiinteaza domnitorul Negru Voda la Bucuresti, sub dealul Mitropoliei. Asistatii primeau ajutoare de la domnitor, din incasarile vamale, din taxele de divort si din „cutia milei". 

De asemenea, „Fundatia Pantelimon", infiintata de Grigore Ghica, construieste spitalul cu acelasi nume, pe langa care din anul 1880 functioneaza un orfelinat pentru copiii saraci, prima institutie din tara cu acest profil.
In anul 1751, domnita Balasa, fiica lui Constantin Brancoveanu, fondeaza biserica si azilul de femei „Domnita Balasa", destinate fetelor sarace si orfane.