Suport de curs: Finante Publice

Printre nevoile primordiale de trai ale omului se inscrie nevoia de hrana, imbracaminte si incaltaminte, de adapost, de mijloace de deplasare si de comunicare la distanta etc. Aceste nevoi au un caracter individual, adica depind de preferintele fiecarui om si difera in functie de varsta, sex, ocupatie, mediu social, zona geografica etc.

Nevoile individuale pot fi satisfacute pe seama acelor bunuri care sunt capabile sa ofere valorile de intrebuintare necesare oamenilor. Asemenea bunuri, cum sunt alimentele, hainele, locuinta, transportul s.a., consumatorii si le pot procura direct de la producatori sau de la cei care le comercializeaza. Pretul acestora le stabileste piata, in functie de raportul existent intre cererea consumatorilor si oferta producatorilor. Aceste bunuri denumite private, oferite de producatori, se afla in cantitati limitate din cauza dimensiunii limitate a factorilor de productie, respectiva resurselor banesti, si ele limitate, ale cumparatorilor potentiali. Daca un cumparator isi apropie, prin cumparare, o cantitate oarecare dintr-un anumit bun, oferta acelui bun se micsoreaza in mod corespunzator, celorlalti cumparatori ramanandu-le o cantitate mai mica.

Asadar, consumul unei persoane intra in concurenta cu consumul celorlalte persoane, adica un bun care serveste la satisfacerea unor nevoi individuale, nu poate fi consumat decat de o singura persoana.
   
Dar nevoile oamenilor nu se limiteaza numai la nevoile individuale, care pot fi satisfacute pe seama bunurilor private, procurate prin mecanismul pietei. Pe langa acestea, oamenii mai au alte multiple nevoi sociale. Astfel, ei au nevoie sa fie aparati impotriva eventualelor agresiuni venite din afara tarii, sa fie paziti impotriva indivizilor care incalca regulile de conduita in societate; sa fie sprijiniti in lupta lor impotriva fortelor oarbe ale naturii (inundatii, incendii, furtuna, uragan, seisme s.a.); sa fie protejati sub raport social etc.

Asemenea nevoi au un caracter social sau colectiv si ele pot fi satisfacute pe seama unor activitati (servicii) organizate de autoritatile publice vizand asigurarea apararii nationale, mentinerea ordinii interne si a securitatii civile, pastrarea echilibrului ecologic, protectia sociala etc. Nevoile colective sau obstesti reclama existenta unor institutii publice capabile sa ofere cetatenilor utilitatile publice, denumite de unii economisti bunuri publice sau bunuri sociale, de care acestia au nevoie si pe care nu le pot dobandi prin mijlocirea pietei.

De foloasele actiunilor publice beneficiaza intreaga colectivitate, toti membrii societatii, indiferent daca acestia au participat sau nu la efortul de finantare a acestora. Consumul utilitatilor publice este indivizibil si neconcurential. Astfel, un dig de aparare impotriva inundatiilor este folositor tuturor persoanelor fizice si juridice rezidente sau avand interese in zona supusa inundatiilor, rara deosebire; impadurirea versantilor, corectarea torentelor, consolidarea terenurilor supuse alunecarii, construirea de drumuri si poduri influenteaza favorabil clima, impiedica degradarea fondului funciar si faciliteaza transportul pe caile rutiere, de care beneficiaza intreaga colectivitate; crearea de parcuri si zone verzi ofera conditii de odihna si recreare unui mare numar de persoane; de pe urma climatului de ordine si securitate asigurat de organele de politie, jandarmerie si justitie, profita intreaga populatie din unitatea administrativ-­teritoriala considerata. Lista utilitatilor publice este departe de a fi epuizata cu aceste cateva exemple.

Spre deosebire de bunurile private, care se consuma in mod individual si sunt concurentiale, utilitatile publice se folosesc in comun, adica sunt indivizibile si nu sunt concurentiale, de ele putand sa beneficieze mai multe persoane in acelasi timp. Daca de pe urma alimentelor ingerate profita numai consumatorul acestora, in schimb, de efectele favorabile ale iluminatului public intr-o localitate beneficiaza toti cei care se afla in acea localitate in mod permanent sau numai temporar. Daca dobandirea unui bun privat este dependenta de achitarea pretului cerut de producator, in schimb, accesul unei persoane la utilitatile publice nu este conditionat de plata vreunei contributii din partea acesteia si nici nu se face in detrimentul altor persoane.