Diplomatia americana

Revolutia americana cuprinde o serie de evenimente de natura politica, economica, militara, organizatorica si legislativa petrecute in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, mai exact intre 1763 si 1791, care au culminat cu aparitia unui stat independent si suveran in America de Nord, Statele Unite ale Americii.

Revolutia americana a fost unul din evenimentele majore al epocii moderne, care s-a desfasurat sub forma unor serii de revolte si transformari ale modului de gandire al colonistilor, apoi sub forma unui razboi, numit Razboiul de independenta al Statelor Unite ale Americii, care a avut loc intre cele 13 colonii britanice din America de Nord si tara lor de origine, Marea Britanie, urmat de organizari economice, structurale, politice, statale si legislative unice si novatoare in istoria moderna.

Revolutia americana a avut trei consecinte importante: cucerirea independentei celor 13 colonii fata de Marea Britanie, recunoscuta oficial prin Tratatul de la Versailles (1783), formarea unui stat federal continuu deschis expansiunii si formarea unui sistem de guvernare al acestei tari bazat pe Constitutia Statelor Unite din 1778, care punea bazele unei republici federale - Statele Unite ale Americii, in care conducerea este bazata pe suveranitatea poporului si separarea tripartita (legislativa, executiva si judiciara) a puterilor in stat.

Dupa cum observa un reputat analist al acelor momente memorabile, William Foster „in razboiul contra regelui Angliei, Revolutia americana n-ar fi invins fara ajutorul regelui Frantei”. Dar, alianta dintre monarhul absolut al francezilor si revolutionarii din Coloniile americane „n-ar fi fost posibila, daca asemenea diplomati, precum Benjamin Franklin, Henry Laurens, Vergennes si Bonvouloir, Silas Deane si John Adams, Conrad Gerard si Beaumarchais nu si-ar fi pus inteligenta si talentul in slujba unei cauze atat de nobile”.

CUPRINS

1. Benjamin Franklin — ambasadorul Revolutiei americane la Paris;

2. Celebri conducatori ai Revolutiei, remarcabili negociatori ai pacii;

3. James Monroe -  „o diplomatie opusa interventiei in emisfera americana";

4.George F.Kennan- „diplomatia modificarilor sistemului international prin mijloace pasnice”

 5. Henry Kissinger - „ajustarea diferendelor prin negociere”