Drepturile omului si libertatile publice

Articolul 19 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite in 19 decembrie 1948, si la care au aderat aproape toate statele lumii, reglementeaza dreptul la informatie, al libertatii de exprimare si la opinie in urmatorul continut: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara, precum si libertatea de a cauta, de a primi si de a raspandi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat”.
               
Scopul principal este de a stabili standarde de respectare a libertatii de exprimare cu care prevederile legale menite sa protejeze reputatia trebuie cel putin sa se conformeze.
               
Pentru liberalismul clasic increderea in ratiunea umana este cea care permite depasirea modului feudal de raportare la viata sociala. Toti oamenii au puterea si capacitatea de a alege intre bine si rau, pot opta in cunostinta de cauza pentru un mod de viata sau altul.
                
Pentru Mill, in tratatul despre libertate sau in cel despre Libertatea presei, libertatea de exprimare devine similara cu libertatea de exprimare in general, a tuturor cetatenilor; orice restrangere a dreptului de exprimare a jurnalistilor devine astfel un atac impotriva libertatilor cetatenesti.2 Ziaristul nu este altceva decat un exponent al drepturilor naturale ale indivizilor, nu dispune de drepturi superioare fata de concetatenii lui, ci este un simplu cetatean dotat cu instrumente mai puternice de a transmite altora propriile optiuni. De aici argumentatia lui Thomas Praine, care isi sustine dreptul la exercitarea profesiei de ziarist – el fiind primul jurnalist acuzat de calomnie – ca o consecinta directa a drepturilor constitutionale la libera exprimare si libera informare.
                
Scopul liberal al tuturor formelor de guvernare ramane pastrarea, cultivarea si mentinerea libertatii, iar mass-media trebuia sa devina un instrument al libertatii sociale. Presa libera se transforma intr-un inamic al secretelor guvernantilor, al abuzurilor economice. Consecinta imediata a libertatii de exprimare este disparitia „dreptului istoric” al Puterii la pastrarea secretelor si la impunerea cenzurii. Intr-o lume a liberei manifestari a ideilor, orice actiune de interes general, orice persoana implicata in sfera politica devine subiect de dezbatere publica si, implicit, orice „voce” individuala are drepturi egale de participare.

1.Introducere
2.Libertatea de informare si exprimare
3.Exprimarea opiniilor
4.Ce presupune libertatea de exprimare?