Investigatorii sub acoperire

Nevoia de eficacitate in lupta impotriva formelor evoluate de criminalitate, caracterizate printr-un nivel superior de organizare, a impus recurgerea la utilizarea procedeului investigatorilor sub acoperire, politisti care, din ordinul autoritatilor legitime au dreptul sa se infiltreze in organizatiile criminale spre a contribui la dovedirea activita?ilor infractionale.
Problematica probelor secrete in jurisprudenta Curtii europene se concentreaza in jurul modelului procesului echitabil, care este el insusi subordonat exigentelor unei societati democratice1. In acest fel, daca principiul contradictorialitatii este intrinsec dreptului la un proces echitabil, implicand comunicarea probei oricarei persoane acuzate, totusi, dreptul la divulgarea probelor nu este un drept absolut, autoritatile de urmarire putand pastra secretul asupra elementelor de proba (de pilda, secretul identitatii anumitor martori). in legatura cu aceasta, s-a admis posibilitatea ca anumite probe sa fie disimulate fata de aparare, astfel incat sa se respecte drepturile fundamentale ale altui individ ori sa fie salvgardat un interes public important. In acest caz, trebuie indeplinite doua conditii: caracterul absolut necesar al unui asemenea secret; caracterul global echitabil al procesului decizional care a condus la conservarea secretului. 

Operatiunile undercover sunt tehnici de investigatie delicate, deoarece ele nu pot fi realizate fara sa se lezeze principiul loialitatii si echitatii in cercetarea infractiunilor pentru ca sunt insotite, de regula, de viclenii si de disimulari. Totodata, s-a subliniat ca, in cazul operatiunilor de lunga durata, agentul dobandeste o autonomie din ce in ce mai mare si scapa unui control regulat, gasindu-se plasat de multe ori intr-o situatie in care ar putea fi usor corupt ori ar putea sa ia parte el insusi la activitatile infractionale. in fine, operatiunile de care discutam trebuie sa raspunda unor date obiective. Or, cunoasterea unei situatii infractionale sau preinfractionale presupune ca o operatiune undercover sa ramana doar o tehnica de cercetare, nu o metoda de colectare a informatiilor. De aceea, s-a considerat ca infiltrarile de scurta durata asigura mai bine echilibrul intre eficacitatea cercetarilor si atingerile potentiale ale demnitatii justitiei.
In Romania, institutia investigatorului acoperit a fost introdusa pentru prima data prin art. 21 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, care prevede ca „procurorul poate autoriza folosi¬rea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si obtinerea mijloacelor de proba, in situatiile in care exista indicii temeinice ca a fost savarsita sau ca se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele pre¬vazute in prezenta lege".