Prescriptia dreptului de a cere executarea silita

Prescriptia extinctiva sau liberatorie este un mod de stingere a dreptului material la actiune, din cauza neexercitarii lui inlauntrul unui anumit interval prevazut de lege. Deci, daca in termenul de prescriptie creditorul nu cheama in judecata pe debitorul sau pierde dreptul material la actiune. El nu mai poate cere instantei judecatoresti sau unui alt organ de jurisdictie ocrotirea dreptului sau. Actiunea va fi respinsa ca prescrisa.

Odata cu dreptul material la actiune se stinge prin prescriptie si dreptul de a cere executarea silita. Aceleasi consideratii care nu permit credtorului sa-si exercite dreptul sau la actiune, decat inlauntrul termenului stabilit de lege, isi gaseste aplicare si in cazul in care creditorul, dupa obtinerea titlului executoriu, nu manifesta diligenta necesara pentru a-l pune in executare.

Intre prescriptia dreptului la actiune si prescriptia dreptului de a cere executarea silita exista o distinctie neta. Aceasta este subliniata si de reglementarea generala a prescriptie extinctive, cuprinsa in Decretul nr. 167/1958, consacrand caracterul presctiptiei ca intrument juridic de stingere a drepturilor.