Teoria generala a dreptului - Izvoarele Dreptului

Este necesar a se face distinctie intre izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului. Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care determina actiunea legiuitorului. in consecinta prin izvor de drept in sens material, intelegem viata sociala, economica si culturala in complexitatea ei, progresul social care determina nasterea unor reguli de drept si institutii.

Din punct de vedere juridic, ne intereseaza in special izvoarele formale sau de exprimare a normelor de drept. Sensul juridic al notiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multime de aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se impune ca modul de urmat in relatiile sociale. Deci, izvorul formal al dreptului il reprezinta regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa intr-o anumita haina juridica.

Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise (actul normativ) de cele nescrise (obiceiul); pe cele oficiale (lege sau jurisprudenta) de cele neoficiale (obiectul si doctrina); izvoarele directe (actul normativ si contractul normativ) de cele indirecte sau mediate (obiectul sau normele elaborate de organizatii nestatale - ele trebuind sa fie validate de o autoritate statala pentru a deveni izvoare de drept).