Impozitele si echitatea fiscala

De la aparitia lor, impozitele au evoluat ca diversitate si mai ales s-au schimbat conditiile de percepere a lor. Pe tot acest parcurs, dar mai ales in epoca contemporana s-a considerat ca progresul si dezvoltarea economica depind in mare masura de stabilitatea fiscala oferita de fiecare stat in parte.

Evolutia impozitelor a fost insotita de caracterizari si teorii doctrinare menite sa justifice si sa argumenteze necesitatea si rolul acestora, asezand in primplanul dezbaterilor principiile care stau la baza asezarii si perceperii impozitelor.
   
In literatura de specialitate, de factura moderna, necesitatea impozitelor este asociata cu teoriile despre stat, ca rezultat al contractului social (stat-cetateni), dreptul de a institui impozite fiind un atribut recunoscut statului de catre cetateni, prin insasi contractul social care a dat nastere statului. Dreptul de instiuire a impozitelor, doar ca rezultat al contractului social, nu este acceptat de la sine, fara a fi argumentata necesitatea acestora.
   
Doctrina finantelor publice acrediteaza printre altele, doua teorii menite sa justifice necesitatea impozitelor :
-    teoria echivalentei impozitelor
-    teoria de natura financiara.
Teoria echivalentei impozitelor este formulata in general in mod concis, subliniind esenta acesteia : « impozitele reprezinta pretul serviciilor prestate de stat , sau ca impozitele « sunt preturi stabilite prin constrangere pentru serviciile guvernamentale.