Divortul Tito - Stalin pe plan politic a fost primul semnal major al crizei ce cuprindea comunismul mondial. Ivita in faza de debut a Razboiului Rece, ruptura dintre Moscova si Belgrad apare astazi ca un „ produs colateral ” al confruntarii Est-Vest, insotind zgomotos, in anii 1948-1953, lupta politica, ideologica si, in unele zone ale planetei, prin interpusi, si militara, intre cele doua blocuri grupate in jurul SUA si URSS.

In momentul izbucnirii sale, conflictul sovieto-iugoslav a luat prin surprindere atat guvernele, cat si opinia publica, dar, fireste, nu si pe cel care l-a declansat: Stalin. Surpriza a fost creata de atitudinea maresalului Iosip Broz Tito si de pozitia tarii sale, care parusera pana atunci aliatii cei mai fideli ai Moscovei si discipolii cei mai destoinici ai lui Stalin. De la o zi la alta, eroul razboiului de partizani si comunistul exemplar s-a transformat intr-un eretic primejdios, vandut imperialistilor – pe scurt, Iuda-Tito .
        
Conflictul dintre conducerile sovietica si iugoslava a fost precedat de evenimente importante si de schimbari in raporturile iugoslavo – sovietice. Raporturile dintre Uniunea Sovietica si Occident capatasera, imediat dupa sfarsitul razboiului, contururile Razboiului Rece si ale celor doua blocuri. Evenimentele cheie care condusesera la aceasta erau respingerea de catre sovietici a planului Marshall, razboiul civil din Grecia, sustinut de tarile est - europene si crearea Biroului Informativ al unor partide comuniste, Cominform.
 
Iugoslavia si Uniunea Sovietica erau singurele doua tari care se pronuntau cu hotarare impotriva planului Marshall, prima, cu precadere, din cauza dogmatismului revolutionar, iar cea de a doua de teama ca nu cumva ajutorul economic american sa zdruncine imperiul abia cucerit prin forta armelor .