Alexandru Macedonski, teoretician al simbolismului

Primele idei care prefigureaza simbolismul la romani si care incearca sa-l teoretizeze apar odata cu Macedonski si sunt puse in circulatie prin revista poetului, “Literatorul”. Chiar inainte de reconstituirea simbolismului ca scoala, in Franta, apar in aceasta revista, inca din primul ei au de existenta, 1880, articole de directiva, in care sunt expuse puncte de vedere simboliste.

De altfel Macedonski avea sa-si revendice mai tarziu, in 1889, printr-un articol intitulat “In pragul secolului”, merite de pionier al simbolismului pe plan european. “Belgienii, si se poate zice aceasta cu mandrie si despre mii din romani - scrie el - daca n-au fost tocmai ei precursorii miscarii, au avut meritul de a fi intrevazut din vreme intinderea stralucita ce se deschidea glorioasa dinaintea poeziei viitorului, Maeterlinck, Rodenback, Verhaeren, Giraud, Franz Ell, Fernand Severin si altii inca - cei patru intai citati, astazi deja ilustri - au avut onoarea, impreuna cu mine, sa ia parte acum 12 ani, la miscarea provocata din Liege de revista “La Wallonie”, al carei energic si valoros director era dl. Albert Hockel, unul dintre distinsii colaboratori actuali ai marii reviste pariziene “Mercure de France”. De altfel in numarul din august 1886, Macedonski publicase, intr-adevar, patru poezii in limba franceza: Volupté, Hystérie, Haine, Guzla.

Inca in 1880 aparuse in literatorul articolul intitulat “Despre logica poeziei”, in care erau formulate idei ce anticipau anumite judecati ale lui Mallarmé. Nu numai ca se faceau apropieri intre poezie si muzica, dar se releva si deosebirea de structura dintre poezie si proza. Poezia - accentua Macedonski - isi are logica ei particulara, deosebita de logica prozei: ”logica poeziei e, daca ne putem exprima astfel, nelogica la modul sublim”. Intrucat tot ce nu e logic e absurd, “logica poeziei e, prin urmare, insusi absurdul”.