REFERAT LIMBA ROMANA: OCTAVIAN PALER

Octavian Paler (n. 1926, Lisa, Fagaras) a debutat la 44 de ani cu un volum de definitii lirice (Umbra cuvintelor, 1970) in mani era stilistica a lui Blaga. Tacerea care e demnitatea durerii, visele care fug din somnul pamantului si se intrupeaza in fructe, linistea pietrei ce se mistuie in statui, lucrurile care luneca sau ies din somn etc. sunt si temele lui, exprimate aforistic: "Nucii curg incet in somn si un deget de arama bate in tacerea usii ......... Ce taceri uitate-n vinuri se usuca in pahare? Ce crepuscul ars le doare? Vantul spulbera pe buze gust de sunete amare ......... Si-ascult cum germineaza statuile in munti ......... Albul e tacerea culorilor. ......... Mai intai lumina a fost poate copac un copac vibratil sunand alb o frunza din copacul acela mai rataceste pe cer. .........." Poetul blagian a trecut apoi la eseistica si, in zece ani, a publi cat sapte carti pe care este greu sa le introduci intr-un gen literar. Categoria lor estetica se revendica dintr-un romanesc al ideilor (aso ciaza speculatiei fictiunea si pun ideile si fictiunea in parabola), revendicat de eseistii moderni si chiar de semioticieni (Barthes). Modelele lui Octavian Paler sunt eseistii spanioli (Unamuno, Orte ga y Gasset) si, dintre francezi, Camus, pe care il citeaza mereu. Om de munte, Octavian Paler are in el o indarjire de ascet laic si spiritul lui este mesianic. A urmat cursurile Facultatii de litere si filozofie din Bucuresti si, paralel, a frecventat disciplinele ju ridice. Din 1949 pana in 1964 a fost redactor la radio, apoi, pen tru oarecare vreme, corespondent de presa la Roma. Din 1970 pana in 1983 a condus Romania libera. Debutul tarziu este expli cat (intr-un interviu din Ramuri, 7/1983) printr-un accident frus trant petrecut in tinerete: autorul si-a uitat, intr-o zi, servieta cu trei manuscrise intr-o librarie (un roman, un volum de versuri si o carte de eseuri) si nu le-a mai gasit niciodata. A vazut in aceasta intamplare un semn al destinului si a jurat sa nu mai scrie. Sunt, probabil, si alte explicatii, autorul insusi vorbeste de orgoliul sau excesiv si de vointa de a nu plati pret circumstantelor. Din cartile pe care le-a publicat si din insemnarile cu caracter direct subiec tiv deducem ca spiritul eseistului nu cunoaste foamea de real si ca se simte mai bine ("chiar fericit", imi spune el intr-o scrisoare) in parabole, mituri. Nu vrea si nu poate fi, din aceasta pricina, un scriitor realist. Daca se duce in documentare se gandeste la Don Quijote si la Sisif, daca merge in calatorie peste Ocean se cauta pe sine si isi cauta miturile obsedante. A calatorit mult, dar a vazut putin ("pentru ca un ochi al meu a fost intors mereu spre inlauntrul meu"). Nu-i disperat de existenta, nu-i nici impacat cu ea. Are permanent sentimentul ca traieste la o raspantie. Nu accepta tur nul de fildes pentru ca nu crede in evaziuni, taceri inocente. Foloseste toate genurile (pregateste un nou volum de versuri, are in vedere O istorie etica a artei, pretext pentru a face o cronica a singuratatii si scrie acum un nou roman la persoana intai, Omul norocos, pentru a se putea confesa pana la capat). Paler este arde lean, dar, in afara lui Blaga (pe care il adora), nu-si afla mari afinitati cu stilul scriitorilor ardeleni. Ei sunt inceti, cumpaniti, obiectivi, el este (spune in interviul citat) "iremediabil si violent subiectiv". Nefiind atras de sisteme, nu poate sa faca filozofie. Ar fi vrut sa traiasca in Cinquecento la Florenta sau in Grecia pe tim pul lui Platon, dar s-a resemnat, isi accepta destinul si grija lui mare este sa nu-l tradeze. A gasit in Camus fervoarea morala si intransigenta pe care le cauta. Libertatea este, si pentru el, dreptul de a nu minti (propozitie care se repeta cel mai mult in eseuri)... Octavian Paler se insala. Radicalismul lui moral, obstinatia cu care isi urmareste ideile in toate scrierile amintesc de luministii si moralistii ardeleni care, din generatie in generatie, s-au batut pentru latinitate si adevar. Adevarul a ramas o tema actuala, latinitatii i-au luat locul, ca teme de speculatie, singuratatea, li bertatea, existenta in labirintul existential... Speculatie nu-i, totusi, un termen propriu pentru Octavian Paler, spirit luptator, intole rant cu intoleranta, patetic in marginile luciditatii. Speculatia ex clude la el premisele gratuitatii si nu cunoaste placerea purului paradox. Ea este mereu in tinuta de campanie si nu cunoaste decat tonurile inalte ale gravitatii. Primele insemnari despre Egipt, Grecia, Italia (Drumuri prin memorie, 1972, 1974) ezita intre memorialul de calatorie, in sti lul mai vechi al genului, reflectia morala si o discreta poezie a timpului. Impresia este in acest chip intarita de document, ales cu grija si integrat fara sa impovareze intr-o fisa ce tinde sa ramana subiectiva. Octavian Paler, cu cateva modele celebre in fata, nu intentioneaza, in fond, sa faca un reportaj amanuntit despre niste locuri devenite, prin vechimea istoriei lor, mitice (este un rau ghid, marturiseste el), cauta doar un unghi favorabil pentru a le privi si a medita asupra lor. Sntreprinderea lui are de intampinat curi ozitatea si relativa stiinta a publicului care a auzit, a citit, a invatat despre Heliopolis, Valea regilor, Sfinx, Sala hipostila si asteapta acum revelatii noi. Eseistul nu se grabeste insa sa le aduca, desi un minimum de informatii exista (sala hipostila de la Karnak are 5000 metri patrati, 134 coloane dispuse in 16 randuri, templul lui Ramses al II-lea de la Ramesseum are 18 metri inaltime si 7 latime si a inspirat lui Shelley un sonet...). Fata in fata cu aceste semne grandioase ale trecutului abolit, calatorul se gandeste in primul rand pe sine si se angajeaza intr-o confruntare ambitioasa. Sala hipostila de la Karnak ii da o idee morala, iar ideea imbraca numaidecat formele unui limbaj inflamat: "Un purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile sa sustina fiecare un secol ar trebui pedepsiti sa treaca si sa faca o cura de umilinta toti obstinatii ridicoli sau grotesti ai suficientei agresive, sa se rusineze si sa plece smeriti... Daca lumea ar fi plina de aseme nea sali hipostile, ar exista poate mai putine egolatrii insolente si altare meschine la care oficiaza ipocrizia, dar o astfel de padure titanic torentiala se afla doar la Karnak, departe de singuratatile marilor metropole si de idolii lor de aur sau de aroganta profe sata." Notele din Grecia sunt mai timorate (faptul este de inteles), cele despre Italia arata un ochi scapat de obsesia miturilor, atent la nuante, degajat, desi vin si aici in discutie nume si locuri despre care oricine are cunostinta. Octavian Paler vrea sa surprinda, in buna traditie memorialistica, sufletul sau spiritul unui oras sau al unei regiuni. Vizitand Sicilia si Sardinia, face reflectii despre senti mentul insularitatii: "Singuratatea Siciliei e centrifuga. Cea a Sar diniei, centripeta." Roma ii pare un oras cu suflet baroc, statuia lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e "o manie alba sur prinsa intr-un moment de acalmie aparenta". Venetia sufera de narcisism, e un oras, cu alte cuvinte, complexat, bolnav de trecut. Proust il numea, totusi, locul inalt al religiei Frumusetii, iar Paul Morand (Venises, 1971) nu ezita sa vada aici unicul refugiu euro pean in fata agresiunii civilizatiei industriale. Despre subiecte atat de des cercetate, toata lumea are idei si preferinte, ceea ce putem cere unui calator modern, excedat de cartile ce-l preced, este sa arate o coerenta a impresiilor si o prospetime a reflectiei, lucruri pe care aceste Drumuri in memo rie le confirma. Sn preajma atator capodopere, el nu-si pierde capul, fraza nu se dilata, vorba n-o ia, cum se intampla adesea, inaintea ideii. Informatia, descriptia, documentul - pe scurt: paraliteratura - se convertesc la timp in confesiune si poezie in spatiul literaturii. La Florenta, unde turistul cultural delireaza de regula, Octavian Paler se gandeste la moarte si la setea noastra de absolut. O lume fara statui ii pare fara sens. Florenta e o sfi dare a neantului, Sulmona, orasul lui Ovidiu, sufera azi de epi cureism provincial. Astfel de observatii sunt ingenioase, stimula tive pentru spirit si ele apartin unui moralist instruit. Cu Mitologii subiective (1975), Octavian Paler se intoarce la Grecia si la miturile ei. Stilul devine mai direct reflexiv si tema morala (esentiala in toata eseistica lui Octavian Paler) razbate acum mai decis printre randuri. Exemplul indepartat este Vara lui Camus. Eseistul vede peste tot epifanii si socoteste mitologia o carte despre conditia existentiala a omului. Sn tragedia lui Oe dip este un act de revolta. Asumandu-si vina si traind demn consecintele ei, Oedip se transforma pe sine in zeu. Ratacirile lui Ulise reprezinta o lupta impotriva uitarii, intoarcerea in Ithaca este o revenire la ordinea fireasca a lucrurilor... Fata de Ariadna, Tezeu se comporta ca un escroc. Morala lui este sa se consoleze repede si sa fuga de complicatiile sentimentale. Drama Cassan drei este fara lumina si fara speranta, caci, explica moralistul, "exi sta dureri in miezul carora, nemiavand nimic, putem castiga to tul; dar suferinta Cassandrei e goala de orice speranta; un zeu sau o fiara ucide timpul inainte de a sosi in inima ei; si nu com pasiunea ne poate apara; compasiunea are nevoie de viitor; ca si dragostea"... Sn acest chip interpreteaza Octavian Paler miturile, folosindu se de o minima inventie epica. Introduce, intai, mitul intr-o pro blematica existentiala si morala, inventeaza apoi monologuri jus tificative (Oedip, Tezeu, Ariadna, Lotofagii) prin care avanseaza un numar de ipoteze, pentru ca, la urma, autorul sa le mai ju dece o data si sa traga totul in spatiul subiectivitatii proprii. Din orgoliul lui Oedip bazat pe umilinta trage un fir spre propriul or goliu ("pe o asemenea umilinta as vrea sa-mi intemeiez si eu or goliul; sa las Sfinxul sa ma intrebe orice..."), Don Quijote ii pare un Sisif al himerei, iar Sisif este omul care atinge cu mainile des tinul si nu se inspaimanta ("e victoria lui cea mai pura"). Ulise cauta ordinea interioara si crede ca nu exista nici libertate, nici fericire in afara memoriei. Din monologul lui Tezeu aflam ca adevaratul labirint este memoria. Tezeu este un om al faptei si al clipei. Pygmalion sustine ca rasplata artei este dragostea. Narcis, scrie Octavian Paler, este un erou al luciditatii, nu al frivolitatii.

Textul de mai sus reprezinta un extras din "REFERAT LIMBA ROMANA: OCTAVIAN PALER". Pentru versiunea completa a documentului apasa butonul Download si descarca fisierul pe calculatorul tau. Prin descarcarea prezentei lucrari stiintifice, orice utilizator al site-ului www.studentie.ro declara si garanteaza ca este de acord cu utilizarile permise ale acesteia, in conformitate cu prevederile legale ablicabile in domeniul proprietatii intelectuale si in domeniul educatiei din legislatia in vigoare.
In cazul in care intampini probleme la descarcarea fisierului sau documentul nu este nici pe departe ceea ce se doreste a fi te rugam sa ne anunti aici: raporteaza o eroare