eugen lovinescu

Inca din Evul Mediu a existat credinta in revelatie, a carei expresie era dogma, potrivit careia Dumnezeu a creat lumea, divinitatea era ilustrata de trei persoane. Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu,S-a intrupat pentru a mantui omenirea de consecintele pacatului originar,omul avand ca drept tel suprem cautarea mantuirii supunandu-se poruncilor  Creatorului si ale Bisericii,pentru a scapa de chinurile Iadului si pentru a se bucura de fericirea Raiului.Pozitia omului  fara Dumnezeu si contra lui Dumnezeu,negatia imaginii si a asemanarii cu Dumnezeu in om duc la negatia si distrugerea omului. ( Nikolai Berdiaev).

Deci, Divinitatea a fost prezentata si in psalmii 89 si 101 din “Psaltirea slavo-romana”,datorata lui Coressi.Viziunea mortii era in functie de viziunea asupra vietii,iar pentru mentaitatea omului medieval ,valoarea vietii era minima deci nu-I mai ramanea decat sa faca apel la transcedenta sis a caute sa-I obtina bunavointa si ajutorul.Un alt motiv care provoca durere psalmistului era  constiinta pacatoseniei umane:” pus-ai legile noastre intre tine “.De la Sfantul  Grigore de Nyssa la Sfantul Simeon Noul Teolog,se desprinde idea ca lacrimile pocaintei pot curata inima si numai inimile curate se invrednicesc de marea bucurie a vederii lui Dumnezeu.Astfel pentru cel care isi cunoaste nimicnicia,ruga devine un strigat din adancul inimii,un strigat de deznadejde,dar si de incredere,o expresie a nevoii permanente de a-L chema pe Domnul in ajutor in lupta cu valurile vietii. Asadar,conditia omului se dovedeste efemera in raport cu eternitatea lui Dumnezeu.Psalmistul se simte singur,traind sentimentul devastator ca Dumnezeu-Tatal Si-a tradat fiii si  Ii cere acestuia o schimbare favorabila.