Educatia - caracteristici si functii

Din punct de vedere istoric, conceptul de educatie a evoluat de la intelegerea ei ca actiune sau fenomen care reda omului esenta cea mai profunda (aceasta semnificatie a fost dominanta in antichitate, in Crestinism si in Renastere) la intelegerea educatiei ca si experienta. Momentul, care a marcat trecerea de la un sens la altul s-a datorat lui J.J.Rousseau, prin diferentierea explicita a naturii umane de natura, in general, si a diferentierii existente intre om si adult.

Din perspectiva lui Rousseau, educatia este un proces natural care vizeaza numai natura umana. Educatia este viata insasi a copilului, existenta lui. Ulterior, s-au conturat trei puncte de vedere majore in intelegerea educatiei. Un prim punct de vedere este cel biologizant care ia ca sistem de referinta, pentru intelegerea educatiei, realitatea biologica (vezi studiile de genetica si studiile asupra ereditatii umane): educatia este determinata genetic.

Din perspectiva psihologizanta, educatia este o realitate psihologica, individualista. in consecinta, natura educatiei si finalitatile ei sunt implicite si vizeaza dezvoltarea capacitatilor psihice pana la limita maxima. Scopul educatiei este de a orienta, de a stimula dezvoltarea. Al treilea punct de vedere este cel sociologizant, conform caruia educatia este un fenomen social. Prin urmare, educatia este determinata din exterior si este, prin excelenta, un proces de socializare care vizeaza transformarea fiintei biologice in fiinta sociala.