Consiliere aducationala si interventie la copilul supradotat

Supradotarea este o manifestare umana deosebita, cu multiple fatete, avand ca element comun exceptionalitatea si fiind realizata prin combinarea fericita a unor capacitati intelectuale si aptitudini deosebite cu anumite trasaturi de personalitate (si in conditiile unui mediu socio-familial-cultural favorizant). Copiii supradotati nu constituie un grup populational omogen.

Nu se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totusi, supradotatii constituie un grup aparte, care se diferentiaza prin caracteristicile de personalitate, stil de invatare, mod de interactionare cu semenii etc. Ei trebuie considerati persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru ca sunt speciali.

Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuala superioara mediei, (la nivel psihometric, peste 130), observandu-se diferente cognitive atat la nuvel cantitativ, cat si calitativ, o maturitate mai mare (perceptie si memorie vizuala), dezvoltarea capacitatii metacognitive la o varsta timpurie (aproximativ 6 ani) si intuitie in rezolvarea problemelor, talent creativ si motivatie intrinseca pentru invatare, precocitate si talent.