Teorii psihologice privind dezvoltarea copilului

Psihologia dezvoltarii este o ramura a psihologiei aparuta din necesitatea de a intelege modul cum se constituie caracteristicile, functiile, procesele psihice de la cele mai fragede varste si evolutia lor pe tot parcursul existentei umane, cu progresele ce caracterizeaza fiecare varsta. Baltes si colaboratorii (1980) au sustinut existenta a trei influente importante asupra dezvoltarii. El le-a denumit influente cu caracter de varsta, influente cu caracter istoric si evenimente de viata fara un caracter specific.

Influentele cu caracter de varsta se afla intr-o relatie puternica cu varsta cronologica. De exemplu, modalitatea in care copiii isi dezvolta limbajul se afla intr-un raport foarte strans cu varsta lor, un copil cu varsta de 2 ani are o performanta a limbajului mult mai redusa comparativ cu performanta unui copil de 5 ani.

Influentele cu caracter istoric sunt legate de evenimente ce au loc intr-un anumit moment si-i afecteaza pe majoritatea membrilor unei generatii date. Exemple de acest gen pot fi razboiul din Irak sau perioadele de foamete. Evenimente de viata fara un caracter specific sunt cele care influenteaza dezvoltarea indivizilor in anumite momente sau la varste diferite: efectele divortului intr-o familie sau un accident grav care are ca rezultat o incapacitate fizica etc.

Psihologia varstelor analizeaza longitudinal si vertical fiinta umana in contextul existentei sale sociale, a modificarilor psiho-fizice ce se produc sub influenta conditiilor de mediu, a educatiei, a culturii, a statusurilor si rolurilor sociale pe care le indeplineste. Principalele perspective de analiza s-au concretizat in teorii. Prima este teoria invatarii sociale, in care sunt luate in consideratie contactele pe care le are copilul cu alte persoane, pentru a determina influenta acestora asupra dezvoltarii copilului. Cea de-a doua abordare va fi abordarea psihanalitica. A treia perspectiva este cea a abordarii structuraliste in studiul dezvoltarii, care pune accent pe maturizarea biologica a copilului si pe dezvoltarea secventiala a cognitiei sale.