Saracia in Romania

Societatea romaneasca de la inceputul secolului XX era predominant agrara, cu o structura sociala care sustinea intr-o mica masura modernizarea rapida. Programul comunist din anii '50-'70 a fost centrat pe urbanizare si modernizare industriala. Investitiile masive in dezvoltarea industriala si urbana au permis o crestere substantiala a bunastarii.

Politica oficiala promovata de regimul comunist presupune o distributie accentuat egalitara a resurselor modeste, fiecare avand asigurat un minim de trai. Instrumentul implinirii acestui principiu a fost utilizarea completa a fortei de munca si, complementar, dezvoltarea unui sistem inalt comprehensiv de asigurari sociale.

Declansata in anii '70, criza economica s-a accentuat in anii '80, cu consecinte directe asupra scaderii nivelului de trai. Concomitent, protectia si suportul social s-au diminuat, in timp ce somajul nerecunoscut a inceput sa reduce accesul la formele de asigurare sociala. Ca efect, a crescut vizibilitatea segmentelor sarace insa, in lipsa datelor credibile, estimarea incidentei saraciei este practic imposibila.