Viata politica, etica si mass-media

Incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, utilizarea mijloacelor de comunicare de masa de catre oamenii politici reprezinta unul dintre cele mai controversate fenomene in piata mass-media, facilitand astfel aparitia unor noi tehnici de persuasiune in ceea ce priveste strategiile de marketing electoral.

Ideea ce sta la baza conceptului mediatizarii vietii publice a nascut controverse din prima clipa, fiind inteleasa atat ca o ameliorare a comunicarii dintre guvernanti si mase, cat si ca o regresie a procesului democratic; astfel se naste intrebarea: oare canelele mediatice ii ofera cetateanului de rand posibilitatea de a fi informat asupra vietii politice, sau din contra, privilegiind forma in dauna fondului si spectacolul in dauna argumentarii transforma viata politica intr-un show media?

Voi incerca sa dezvolt in urmatoarele randuri o scurta istorie a modalitatilor de functionare a vietii politice contemporane.
Unul dintre primii care au pus accentul pe rolul pozitiv al mass-media si in special al presei scrise in constituirea dezbaterii democratice este nimeni altul decat Gabriel Tarde prin cartea sa L’opinion et la foule (1901). Datorita dezvoltarii mijloacelor de comunicare si de transport, dar si succesului presei populare de mare tiraj, explica el, ideile si gusturile se difuzeaza mai repede in ansamblul teritoriului national.

Altfel spus, presa este un factor de constituire a opiniei publice: ea aduce o fuzionare a opiniilor personale, locale, fragmentate, in opinii sociale si nationale. Spre deosebire de multime, care actioneaza impulsiv si dezordonat, opinia (deci publicul) este mai structurata si mai inventiva. Presa contribuie astfel la intelectualizarea lumii sociale si apare ca un element vital in buna functionare a democratiei. Fara indoiala ca, o data cu extensia celorlalte canale de informare electronice, cetateanul a beneficiat de aportul decisiv al mijloacelor de comunicare de masa la viata politica.