Curios cum e la camin: Afla de la studenti

Esti inca licean, dar te pregatesti de zor de admiterea la facultate. De altfel, studentia nici nu mai este chiar atat de departe, chiar daca esti abia in clasa a XI-a, sa zicem. Cum viata de student implica, de cele mai multe ori, si cazarea in camin, afla in randurile urmatoare cum ar putea arata traiul tau de caminist, chiar de la studenti!

Nu o fi viata in camin cea mai comoda, insa cu siguranta nu este plictisitoare! Cel putin asa ne spune Maria, anul II, de la Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti, locatara a caminului din Fundeni. „Am stat aici si in anul I, pentru ca nu am reusit sa prind loc in alta parte. Si, dupa cum se poate vedea, mi-a placut, asa ca am revenit si anul acesta. Cum e in Fundeni? Pai imi place ca este liniste si ca am parte de mult spatiu in care sa ma desfasor. Adica am o camera relativ mare, in care mai stau doar cu inca o fata, plus baie proprie. Cati studenti caministi se pot lauda cu asa ceva? Party-uri nu prea se fac aici, dar asta nu inseamna ca nu ne strangem si stam la o bauta sau de povesti pana spre dimineata! Mai putin ok este faptul ca am mult de mers de la camin pana la facultate si inapoi. Iar taxiul (atunci cand vreau sa ies undeva), mai ales la traficul din Bucuresti, ma costa o groaza! Dar, per total, mie imi place in caminul din Fundeni si il recomand cu caldura tuturor viitorilor studenti!”

Viata in camin iti poate oferi o multime de amintiri frumoase pe care sa le pastrezi cu drag si dupa terminarea facultatii. Asa ne povesteste Andreea, absolventa a Facultatii de Limbi si Literaturi Straine din Universitatea Bucuresti.

„Cand am locuit in Caminul A din Campusul Kogalniceanu eram in anul 2 si apoi 3 de facultate si primele impresii au fost pe cat se poate de negative. Cand mi-am luat camera in primire, fiind prima care s-a cazat, am gasit numai mizerie pe jos si a trebuit sa fac curatenie serioasa ca sa pot dormi peste noapte acolo! Deci prima mea nopate in camin a fost foarte trista: eram singura, intr-o camera care semana foarte mult cu o camera de spital, paturi vechi, ferestre inalte ca intr-un castel cu fantome etc. Pe parcurs, mi-am mai schimbat parerea: am cunoscut niste oameni super, m-am imprietenit cu unele colege de camera, cu alta am avut niste experiente extrem de interesante desi zbuciumate :-), mi-a placut cantina de jos care m-a salvat de multe ori cand nu aveam timp si nici chef (in sesiune adica) sa-mi gatesc sau sa ma duc sa-mi cumpar de mancare! Si chioscul de la etajul unu mi-a sarit in ajutor de multe ori, cand nu mai aveam ciocolata sau cand aveam nevoie de Cola ca sa-mi tin ochii deschisi toata noaptea ca sa invat pentru vreun examen.

Imi aduc aminte cu mare drag cum vara citeam pe pervazul ferestrei ca sa mai scap de caldura insuportabila sau cum coboram cu fetele in parculetul de jos, bine echipate cu o patura-doua ca sa citim pentru licenta sau sa mai barfim.

Mi-aduc aminte cum ne uitam la filme impreuna, cum am plans la filme siropoase sau cum am murit de frica la Saw. Mi-e dor parca si de goana dupa gandaci sau fluturii care se lipeau de neon, imi aduc aminte de baile infecte din weekend, de iesitul in grup in club A etc: amintiri frunoase ce mai!

In Kogalniceanu am mai stat si in corpul B si desi camera era nou mobilata si avea un balconas care dadea inspre opera, spatiul era neincapator. Totusi m-am imprietenit cu colegele mele cu care tin legatura si acum, doua dintre ele fiind chiar prietene dragi. Im aduc aminte de vocalizele artistilor de la Opera, care ne amuzau in fiecare duminica seara, de sesiunile noastre foarte scurte de jogging prin Cismigiu sau de tentativa mea esuata de a incerca sa invat sa merg pe bicicleta cu bicicletele inchiriate de la centrul Cicloteque de la centrul de jos de la Drept. Imi aduc aminte si de cat de obosita ma simteam, in cei doi ani cat am stat in corpul B, find la master si lucrand full time si cat de mult ma enervau moldovenii care faceau serate de cantat cu chitara pe holuri tocmai cand aveam eu de invata sau vroiam sa dorm! Imi vine sa zambesc si cand ma gandesc la tenativele stangace ale teologilor din camin de a agata fetele si de modul altruist de ajuta pe cineva daca nu avea paine sau un resou unde sa-si incalzeasza mancarea etc.

Toate aceste experiente m-au ajutat enorm sa ma maturizez si sa comunic mult mai bine fara sa ma intimidez cu oameni complet straini.”

Ruxandra, studenta in anul 5 la Medicina, locatara a caminului U1 din Regie, ne-a dezvaluit urmatoarele: „Mie chiar imi place viata de caminist! Stau in caminul U1 inca din primul an de facultate, asa ca va dati seama ca m-am adaptat si, mai mult de-atat, am ajuns sa indragesc acest loc ca pe o a doua casa. Fiind copil unic, traiul cu inca doua fete m-a ajutat sa devin mai deschisa si mai generoasa si consider ca m-a pregatit pentru viata „reala”, de familie... Camera in care stau de cinci ani deja este misto, este spatioasa, avem propria noastra baie si propria bucatarie, plus un balcon. In plus, de cand stau eu aici, lucrurile s-au tot imbunatatit: ne-au pus termopane, ne-au schimbat mobila si usile si ne-au mai si pus parchet! Ma simt cu adevarat bine in acest camin – este ca si cum as sta intr-o garsoniera! Singurele probleme ar fi cele cu gandacii, dar de obicei se rezolva destul de rapid... cu ajutorul dezinsectiei. Vecinii nu sunt galagiosi, chiar aproape deloc. Ba mai mult, mi se pare chiar fain sa ma trezesc sambata dimineata in acordurile de chitara al unui vecin caruia ii place sa cante „Sweet Child o' Mine”.

Loredana, fosta locatara a caminului A din complexul Grozavesti din Bucuresti si fosta studenta a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, nu a avut parte de cea mai placuta experienta in camin. „Am locuit in caminul A din Grozavesti inainte sa fie renovat si am avut parte de o viata de caminist „minunata”, ce sa mai... Nu ca m-ar fi obligat cineva sa stau acolo, dar, la momentul respectiv, chiar nu aveam alte variante. Oricum, m-am mutat de indata ce mi s-a oferit ocazia! Sa va zic si de ce! Camerele aratau foarte nasol – eu aveam, cred, cam singura camera varuita si cat de cat curata din tot caminul – avand mobila veche, geamuri si usi proaste de batea vantul chiar si cand erau inchise, linoleum pe jos (deci, nu tu gresie sau alte minuni ale luxului!)... In plus, mai aveam si vizitatori nepoftiti – gandaci, adica - pe care, insa, ii alungam cu Regent. As fi avut parte si de sobolani daca nu as fi stat la etajul doi; auzisem ca, la parter si la etajul 1, misunau astfel de creaturi pe la dus. Apropo' de dus: ceea ce aveam noi cu multa ingaduinta se putea numi dus! Era o incapere cu cateva separeuri dotate cu o teava fara rozeta la care te chinuiai sa te speli – noroc ca de apa calda nu am dus lipsa. In rest, nu tu usa, nu tu perdeluta, te descurcai si tu cum puteai, eventual blocand usa de la intrarea in baie cu un scaun ca sa te asiguri ca nu ai parte de musafiri...”


Dana Saporan - editor Studentie.ro