17001713 RAZBOIUL DE SUCCESIUNE LA TRONUL SPANIEI

Manifestare a rivalitatii franco-habsburgice pentru suprematia asupra continentului european, acest conflict a avut drept pretext stingerea fara urmasi a ramurii spaniole a dinastiei de Habsburg, in 1700. In urma acestui eveniment, Filip de Anjou, nepotul regelui Frantei Ludovic al XIV-lea, a fost numit de nobilimea spaniola rege al Spaniei. Decizia a fost contestata de ramura austriaca a dinastiei de Habsburg care, prin imparatul Leopold I, pretindea tronul spaniol. Respingerea candidaturii lui Filip de Anjou era, de fapt, determinata de posibilitatea cresterii nemasurate a puterii Frantei in eventualitatea unei aliante cu Spania, ambele state dispunand de o redutabila forta maritima si coloniala. Anglia, a carei afirmare pe plan colonial era in plina desfasurare, s-a alaturat, la randul sau, Habsburgilor. Totodata, o eventuala impunere a dinastiei austriece pe tronul Spaniei ar fi insemnat rasturnarea fragilului echilibru politic european. Ostilitatile s-au desfasurat cu intermitente pana in 1712, cand, la Utrecht, in Olanda, au inceput negocierile de pace. Razboiul s-a incheiat prin semnarea tratatelor de la Utrecht (1713), Baden (1713), Rastadt (1714), Anvers (1715). Prin tratatul de la Utrecht, Franta ceda Angliei Terra Nova, Acadia, golful Hudson (in America de Nord), in schimb, Filip de Anjou pastra tronul Spaniei cu conditia de a nu se realiza o uniune franco-spaniola. Prin tratatul de la Rastadt, Frantei i se recunostea posesiunea asupra Alsaciei si orasului Strasbourg. Anglia obtinea stramtoarea Gibraltar si insula Minorca, dar si dreptul de asiento care stabilea monopolul britanic asupra comertului cu sclavi in coloniile spaniole (desfiintat in 1750). Tratativele de pace de la Utrecht, considerate cele mai importante pentru istoria europeana dupa Razboiul de 30 de ani, au marcat refacerea echilibrului european si declansarea rivalitatii anglo-franceze pentru stapanirea marilor si a coloniilor extraeuropene.