Dupa al Doilea Razboi Mondial, in vestul continentului s-au realizat actiuni in vederea crearii unei Europe unite. Dupa ce, in mai 1948, se desfasurase la Haga un Congres al Europei, la care s-a decis crearea Consiliului Europei, Jean Monnet, economist si om politic francez, a actionat in vederea realizarii colaborarii intre statele europene in diferite domenii de activitate. In aceste conditii, ministrul de externe francez, Robert Schuman, si-a concentrat atentia catre indeplinirea planului sau si astfel a fost creata Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O).
Aceasta a reprezentat, de fapt, intaia institutie europeana care functiona, evenimentul reprezentand nasterea primei colaborari economice supranationale vest-continentale, C.E.C.O. reunea sase membri (Franta, R.F.G., Belgia, Olanda, Luxemburg si Italia). La Luxemburg a inceput sa functioneze Inalta Autoritate a C.E.C.O. care avea puteri suprastatale in domeniul productiei si schimburilor de carbune si otel.