10121 vizualizari | 7 comentarii
Studentie.ro iti aduce de data aceasta un interviu extrem de interesant cu o doamna profesoara care si-a facut un nume in mediul universitar prin pasiunea de care da dovada in meseria sa. Numele sau este Roxana-Cristina Petcu, conferentiar doctor la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti.
Studentie.ro: Ne puteti spune in primul rand ce anume v-a motivat sa alegeti cariera de profesor universitar?
Dna conferentiar dr. Roxana-Cristina Petcu: Inca de cand eram studenta imi doream sa raman in invatamantul universitar. Si atunci, ca si acum, mi se parea cea mai mare realizare posibila in viata profesionala a oricarei persoane care isi doreste o cariera didactica. Sa poti contribui la modelarea gandirii tinerilor este o activitate care nu poate decat sa-ti ofere satisfactia de a fi pus acel graunte de nisip la temelia unei vieti tinere, la inceput de drum. Din pacate, dorinta mea din acel moment nu s-a putut realiza deoarece regimul comunist a inchis orasele mari pentru absolventii promotiei mele. Pentru cei care nu stiu, pe vremea comunismului absolventii de invatamant superior primeau o repartitie guvernamentala pe post. Repartitia se facea in ordinea mediilor, iar cei cu medii foarte mari puteau spera sa obtina un post intr-un oras sau, de ce nu, in invatamantul superior.
Cand am terminat eu facultatea Ceausescu a inchis orasele mari si a hotarat ca toti absolventii trebuie sa se duca la tara, asa ca am facut trei ani naveta intr-un sat la 56 km de Bucuresti in ciuda mediei uriase de absolvire si a recomandarii pentru invatamantul superior mentionata pe repartitia guvernamentala. In satul acela am dat de unii copii care nu stiau nici macar sa-si scrie numele dar si de copii dornici sa invete, sa afle mult mai multe decat sperau ca pot afla in mod normal, in fine, de mintisoare gata de educat si modelat. Apoi a urmat legea legarii de glie, adica legea prin care regimul comunist dorea sa oblige specialistii sa se stabileasca im mediul rural, drept pentru care, dupa ce am dat examenul de definitivat, care imi asigura o sansa minima de revenire in invatamant intr-un viitor care nu se intrevedea deloc apropiat atunci, mi-am dat demisia si aparent am renuntat la invatamant.
sa crapi, petcu, futu-te in gura de scroafa cu trei gusi, cu orele tale sambata si cu mirosu de sudoare de muncitor p santier cu tot! nu credeti ce spune lepra asta, e o comunista si o mahalagioaica veritabila, ne face de ras sistemul de invatamant si ne terorizeaza copiii. am avut-o si eu profesoara si acum fiica mea o are la curs si se poarta ca pe vremuri... un jeg de om.
Revin. Au existat de-a lungul timpului valori irecuzabile care au avut, într-adevăr, de suferit din cauza unor regimuri ostile. Câteva exemple: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Radu Gyr, Marin Preda, Marin Sorescu și lista continuă. Unii, deși n-au stat pe la ușile mai marilor, au murit pentru că au îndrăznit să viseze. Așa că, stimată doamnă, vă puteți considera, pe bună dreptate, norocoasă. Nu vă contest calitatea de profesor, dar la omenie, o "disciplină" pentru care nu există doctorat, puteți rămâne corigentă. Mult succes în continuare!
Țin să vă felicit, tovarășă profesoară, pentru o carieră exuberantă și plină de peripeții demne de scrierile marelui Petre Ispirescu, care, dacă ar putea să se răsucească în raclă de invidie, ar face-o, văzând un așa spirit dedicat formării vlăstarelor însetate de cunoaștere. Apropo de Petre Ispirescu, de ce nu încercați dumneavoastră să-i călcați maestrului pe urme, căci se întrevede un licăr de talent în descrierile vii pe care le vindeți cu atâta afectare celor din fața gadgeturilor, necunoscători ai realității și plini de respect. "Catedra era locul in care numai zeii Olimpului universitar puteau intra, in nici un caz eu, o muritoare de rand! Astazi, ce sa mai spun?! Olimpul universitar a devenit bulevardul universitar!" Sigur că da! Vremurile s-au schimbat, regimul, de asemenea, însă tonalitatea cu care ați creionat extrapolarea (analogia, pentru cei nedumeriți) făcută de dumneavoastră și pe care mi-am permis s-o reproduc în comentariul meu, între ghilimele, bineînțeles, vă trădează adevăratul “eu” universitar, plin de dispreț și eternă sfidare pentru “mințișoarele” neinițiate. Că tot ați pomenit cu emfază de Olimp, și Zeus l-a condamnat pe Sisif la o caznă cumplită pentru că a cutezat să-și miște buzele în legătură cu un aspect delicat din evoluția marii zeități, dar, din câte mi-a fost dat să înțeleg, Sisif nu plătea o taxă anuală de peste 2000 RON. Așa că, “muritori de rând” și, totodată, plătitori de taxă, gândiți-vă de două ori înainte să ponegriți iglul divin pe care stimații profesori și l-au clădit în ani de muncă și sudoare. Deci, doamnă profesoară, ar fi frumos să vă amintiți că și dumneavoastră, până la urmă, sunteți om, și nu numai în interviuri și în scris, dar și-n activitatea de cadru didactic de zi cu zi. Olimpul vă repudiază! Dacă vă uitați mai bine în jur, ne aflăm în țara lui Base Împărat , într-o oază de democrație seacă, acolo unde “ciracii” nu mai sunt puși pe coji de nucă sau agresați verbal și intelectual. Să nu lăsăm vremea să treacă pe lângă noi, să ne adaptăm și să învățăm să zâmbim la cursuri, oriunde, chiar dacă ghiarele crizei se apleacă tot mai mult asupra veleităților și obiceiurilor noastre.
Nu o cunosc pe dna Conf. dr. Roxana-Cristina Petcu, deci nu ma refer la persoana ei. Cu siguranta e un profesor foarte bun.
Nu e suficient sa iti doresti sa devii ceva/cineva (in acest caz profesor), chear daca crezi ca ti se cuvine. Mai trebuie sa si meriti, sa fii potrivit pentru acea meserie (...).
Lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta dansa in articol, in facultate ne-a terorizat pe toti, vorbeste urat cu studentii si are o atitudine total neportivita, vai de tine daca intrebi ceva ce nu ai inteles, incepe cu mistourile specifice. In acest articol incearca sa para ceea ce nu este
Lucrurile nu stau chiar asa cum le prezinta dansa in articol, in facultate ne-a terorizat pe toti, vorbeste urat cu studentii si are o atitudine total neportivita, vai de tine daca intrebi ceva ce nu ai inteles, incepe cu mistourile specifice. In acest articol incearca sa para ceea ce nu este
Pagina 1 din 1