INTERVIU CU JEAN-LORIN STERIAN - `M-AM TREZIT CA TRAIESC INTR-UN TEATRU`

Jean-Lorin Sterian, scriitor, regizor, scenarist si jurnalist este o persoana care surprinde. Cel mai nou proiect al sau se numeste lorgean theatre. Despre ce este vorba ? Pe scurt, va pot spune ca este un teatru infiintat de Lorin in propria garsoniera, un teatru aparte, invaluit in mister, care a prins culoare foarte rapid.  Mai multe, ne povesteste chiar el.
Sunt curioasa care a fost primul pas. Cum si cand ai facut click-ul cu lumea teatrului?
Merg la teatru de cind m-am mutat in Bucuresti. A fost unul dintre motivele pentru care eram atras de Bucuresti cind inca mai locuiam in Constanta. De cele mai multe ori, la un spectacol bun imi vin foarte multe idei. E o energie speciala pe care nu o mai primesc din alte zone ale artei. Acum vreo doi ani am scris o piesa care a cistigat la ultima editie Dramacum. Din      acel moment s-a intimplat ca marea majoritate a oamenilor cu care am intrat in contact sa aiba legatura cu teatrul si performance-ul, in detrimentul filmului, domeniu unde incercam sa-mi fac loc de unul singur..
Cum s-a infiintat lorgean theatre?
Am avut mai multe surse de inspiratie – un episod din Seinfeld in care Kramer gaseste un decor de talk show si si-l monteaza in apartament, o discutie la masterul de dramaturgie, pe care-l frecventez fara a fi student, in care domnul Nicolae Mandea a pomenit de un apartament din Paris unde niste rusi faceau teatru in limba natala, dar la care erau invitati francezi, conceptul din spatele Miercurii Lejere de la Centrul Dansului si, dupa ce lucrurile s-au mai conturat, fragmentul cu « teatru magic » din Lupul de Stepa. In cele din urma, lorgean theatre este un fel de laborator unde actori, regizori, performeri, amatori isi pot testa proiectele artistice. De-aia il si scriu asa, fara majuscule. Nu este un loc unde se face ARTA. Ii detest pe artistii care duc mina la piept cind pronunta acest cuvint.
Care au fost asteptarile initiale in ceea ce priveste proiectul "teatru de garsoniera"?
M-am gindit ca poate deveni un spatiu de testare pentru profesionistii si neprofesionistii care-si vor  prezenta proiectele in prezenta unui public relaxat. Apoi teatrul a devenit cunscut si asteptarile au crescut. In momentul de fata sint putin coplesit de ceea ce se intimpla cu lorgean theatre. S-a dezvoltat rapid intr-un timp foarte scurt. Acum m-am trezit ca traiesc intr-un teatru, mi s-a umplut garsoniera de elemente de décor, trebuie sa stau acasa pentru ca sint tot timpul repetitii. De la un o persoana pentru care teatrul era o sursa de inspiratie, m-am trezit ca am ajuns om de teatru, implicat in toate posturile pe car ele presupune o reprezentatie, de la producator la actor. In momentul de fata sint intr-o perioada de reconfigurare.
Ce reprezentatii au avut loc pana in prezent la lorgean theatre?
Singuri Acasa a avut deja cinci reprezentatii, Gargaland tocmai a avut premiera. Urmeaza alte premiere si un Singuri Acasa 5.5.
Dupa ce criteriu iti alegi spectatorii?
Cit mai personale. Tine si de ce se va intimpla pe scena. Depinde de persoanele cine ma intilnesc intimplator pe strada sau ma suna sa ma intrebe ce mai fac. Incerc sa nu se cunoasca intre ei. Nu stiu exact lista finala decit in ziua reprezentatiei. Mi-ar placea sa am spectatori cit mai activi.
Cel de-al saselea spectacol, a promovat o noua piesa, "Gargaland", adresata exclusiv unui public format din femei gravide. Cum ti-a venit aceasta idee?
La inceput  imi propusesem ca spectatorii sa fie selectionati pe criterii absurde: proprietari de pisici, fete sub 1.60 m, oameni singuri, iubitori de iPod. Pentru premiera la Gargaland mi s-a parut ca ar fi perfect un public format din gravide. Fetele implicate in spectacol au fost incintate de idee si asa s-a ajuns la ce-ai vazut: multe burti mari in public.
Cum ai descrie colaborarea cu actorii care au jucat pana acum pe scena teatrului din garsoniera? Cine sunt acestia si cum ati impartasit aceasta experienta?
Fiind un teatru atit de personal, am lucrat inevitabil cu prieteni si cunoscuti. La fiecare reprezentatie am chemat actori si regizori la care m-am gindit ca spatiul ar fi putut sa-i inspire pentru noi proiecte. Am fost foarte bucuros cind au inceput sa se contureze primele piese concepute special pentru lorgean theatre. E o experienta unica si pentru actori si pentru spectatori sa se afle la un metru-doi distanta unii de altii. Nu exista delimitare intre scena si sala. As fi incintat daca un spectator s-ar ridica pe neasteptate si ar rosti un monolog sau ar face ceva care sa capteze interesul celorlalti. De fapt, e suficient sa te ridici in picioare si toata lumea se va uita la tine.
Ce mai pregateste lorgean theatre pentru viitor?
Am inceput lucrul cu piesa pe care am citit-o la un workshop de dramaturgie tinut de Gianina Carbunariu. M-am atasat de text de la prima lectura. Piesa e scrisa parca pentru a fi jucata intr-un teatru de apartament. Aveam in cap si actrita potrivita. O prietena, Xandra, va pune in scena un performance pe tema avatarului virtual. lorgean theatre va mai gazdui un performance susutinut de doi artisti de la Centrul National Al Dansului. Si cam atit pentru pentru primavara asta, cu cinci piese e deja o stagiune serioasa. E suficient pentru 32 m2. Cu obiectele strinse cu ajutorul piesei Singuri Acasa voi face o expozitie. Se va numi tot Singuri Acasa  si cred ca va fi o buna reprezentare a modului in care oamenii isi reprezinta singuratatile in perioada in care traim.
Pe langa fascinatia pentru teatru, mai exista si cea pentru lumea filmului. Cum ti-ai descoperit aceasta pasiune?
S-a intimplat sa apar in doua-trei filme unde am avut rolisoare, mai mult prezente in cadru. M-a fascinat atmosfera de filmare, am inceput sa scriu scenarii si apoi sa regizez. Din pacate, cinema-ul e o indeletnicire prea scumpa pentru un freelancer si acum sint destul de departe de lumea filmului. Am ramas in continuare cinefil. Am citeva proiecte ramase in laptop. Sper ca vor prinde viata cindva.
De-a lungul timpului ai lucrat ca jurnalist. Cum ai descrie aceasta meserie ca "haina pentru tine" si care mai este relatia ta cu presa in prezent?
Nu am amintiri prea placute din perioada mea de jurnalist activ. De altfel, piesa de teatru pe care am scris-o pentru dramacum e inspirata din acea perioada. Deocamdata inca traiesc din colaborari in presa, dar nu sint prea fericit cu aceasta postura. Singura rubrica din presa in care ma simt cu adevarat eu e cea din 24Fun unde scriu de aproape cinci ani.
Nu e doar o constatare de-a mea, dar inainte de toate esti scriitor. Cum au fost primite de catre public cartile tale de pana cum?
Am primit ceva mailuri misto. E insa greu sa apreciez reactia unui public necunoscut.
Daca stiloul tau ar mai avea cerneala cat pentru a mai scrie doar sapte cuvinte, care ar fi acestea?
Ma plictiseste sa mai scriu despre mine.
Ema Nica - editor Studentie.ro