In papuci de chelner

Te-ai trezit vreodata in papuci de chelner? Aceasta metafora indrazneata vrea sa rezume, asa cum poate ea mai bine, experienta studenteasca din timpul unui job de sezon pe litoralul romanesc.

Pahare sparte, farfurii alunecoase pe care trebuie sa le transporti in viteza maxima pentru a satisface clientii capiati de foame si de insolatie. Si daca te-ai pricepe la asta, ar fi bine, dar lipsa de experienta isi spune cuvantul atunci cand te impiedici de poseta unei doamne, asezata parca sa-ti ademeneasca in capacana piciorul neindemanatic.

Cum ajungi in papuci de chelner? Din istorisirile studentilor am desprins nenumarate povesti. Fie s-au inscris in programe de job-uri, fie au aflat de la un prieten care a lucrat anul trecut, modalitati exista. Dar cele mai savuroase sunt experientele studentilor care s-au incaltat in papuci de chelner ca sa-si prelungeasca vacanta abracadabranta de la mare.

Se facea ca era penultima zi din scurta vacanta la mare si trenul plecarii se apropia cu repeziciune. Ochii ii tanjau inca dupa cufundarea soarelui in apa, dupa betiile tarzii pe plaja intunecata si trebuia sa gaseasca o solutie pentru a nu parasi inca briza sarata si pescarusii galagiosi. O idee salvataoare i-a trecut prin minte si a plecat in cautarea papucilor de chelner.

Terasele aglomerate au mereu nevoie de personal, mai ales necalificat. A gasit din a doua incercare, si-a mai inchiriat inca 2 zile camera la gazda, pana cand se va muta intr-un loc mai ieftin, si a doua zi s-a trezit incaltat cum nu mai fusese pana acum.

Ce trebuia facut? O mica instruire saracacioase l-a ametit mai mult decat era si iata primii clienti asejati la masa. Ce scrie pe meniu? Trebuie sa fie simplu. Cola e cola, berea are nume cunoscute, cafeaua e prea fierbinte, iar apa plata nu e buna, dar face bine. Si asteptand emotionat prima comanda, cu pixul tremurandu-i in mana, cu un carnetel ciufulit, parca prea mic si pentru o singura insemnare, primeste prima lectie: “Am dori un Slippery nipple, o Pina Colada si un Lynchburg lemonade.”

Incearca sa scrie ceva din ce au cerut clientii, dar nu a inteles o iota din ce vor. Pupilele i se dilata, isi drege vocea si intreaba timid: „Puteti sa mai repetati o data?” Primeste acelasi raspuns neclar, de peste umar, rostit cu o jumatate de gura, pentru ca cealalta era ocupata cu fumul de tigara.

Il ia ameteala, incearca sa repete in gand bauturile, dar nu ii iese si pana la bar, ca in jocul copilariei, telefonul fara fir, cere: „Sirop de mere, O cola cu gheata si o Limonada cu lichior”. Mai emotionat ca in prima zi de scoala, duce comanda pe o tava cenusie jucausa.

Adanciti intr-o conversatie rautacioasa, fumatorii aplecati peste masa, parca incercand sa formeze hora chistoacelor, nu iau in considerare bauturile nepotrivite care au fost asezate aleatoriu de catre chelnerul incepator.

La prima gura de lichid, baiatul slab cu parul vopsit sare de pe scaun si cu mana dreapta, intinsa ca un fanion, il cheama pe nefericitul chelner. Pe langa apelativele nepotrivite si interjectiile care ii curgeau din gura ca saliva dupa o placinta aburinda, slipii putin prea largi ii dezvleau posteriorul sfrijit al barbatului aschie.

Un ras nebun il apuca si cu ajutorul unui coleg saritor, incaltat in papuci de chelner de mai multa vreme, reuseste sa-l satisfaca pe clientul sugubet. Si astfel, dupa o experienta marcanta, incepe sa inteleaga rostul fundamental al cunoasterii meniului.

Usor, usor, incepe sa-i placa. Bacsisul e la ordinea zilei, stangaciile sunt inlocuite de dexteritate, incepe sa-i cunoasca pe clienti „dupa vorba, dupa port” si papucii de chelner ii vin ca turnati.

Tu te-ai incaltat in papuci de chelner? Ti-au fost prea mari? Ti-au fost prea mici? Povesteste-ne experienta unui job de vara.