MUZEUL ETNOGRAFIC REGHIN

Prin Decizia nr. 1641/1959 a Comitetului executiv al fostei regiuni administrative Mures Autonoma Maghiara, ia fiinta, cu data de 1 ianuarie 1960, Muzeul Etnografic Reghin, avandu-l ca vrednic fondator pe etnograful Anton Badea care a pus bazele colectiei de etnografie pornind de la 64 de piese de port popular. Muzeul s-a nascut din dorinta de a oferi vizitatorilor prilejul cunoasterii aspectelor variate ale civilizatiei poporului nostru dintr-o zona cu bogate traditii si valori de patrimoniu.
    Fiind situat in centrul de interferenta a unor zone etnografice - Muresul Superior, zona Subcalimanilor, Valea Gurghiului, Campia Transilvaniei - aria de cercetare a muzeului reghinean cuprinde peste 600 de asezari rurale in judetul Mures si aprox. 300 de localitati in judetele limitrofe.
    An de an, prin munca asidua a personalului din muzeu, prin campanii de cercetare si achizitii, zestrea patrimoniala a muzeului a sporit, ajungand la aproape 7000 de obiecte. In paralel, s-a constituit si arhiva care cuprinde pelicule documentare pe 16 mm, casete video, diapozitive alb-negru si color, mii de fotografii, schite, desene, relevee, fise de cercetare, cu ajutorul carora se realizeaza o imagine completa asupra trasaturilor definitorii ale zonei reprezentate.
    In 1966 se inaugureaza prima expozitie "Arta populara in zona Vaii Gurghiului", iar in 1972 a fost deschisa actuala expozitie, reorganizata in 1991, cu tema "Unelte si tehnica populara din Valea Superioara  a Muresului si Campia Transilvaniei".
Cladirea ce adaposteste expozitia pavilionara este inscrisa pe lista monumentelor istorice si de arhitectura din Reghin. A fost construita in 1892, folosita ca locuinta, apoi ca scoala profesionala si restaurata in perioada 1989-1990.  
  Pe o suprafata de 1 ha, in gradina muzeului, s-a organizat sectia in aer liber, cu 14 obiective – asezari, instalatii populare traditionale, biserica de lemn, dandu-se astfel imaginea unui sat. In cele doua case taranesti sunt amenajate interioare traditionale, iar bisericuta este sfintita si functionala.
  Piesele de patrimoniu sunt depozitate corespunzator normelor de conservare; in functie de spatiu s-a realizat tipodimensionarea pieselor pe categorii de materiale si colectii.