Rafinare cautare
Info studentie
POFTITI STUDENTI! CHIRII PIPERATE AVEM!
Pentru un student, Bucuresti-ul nu inseamna doar un centru universitar, o viata tumultoasa de noapte, oameni pestriti si interesanti, o plenitudine de chestii misto de facut si vazut. Pentru un student, Bucuresti-ul poate insemna si Nesimtire sau Mafie, dupa gust. Si-am sa va spun de ce, in caz ca nu sunteti familiarizati cu legenda urbana numita Bucuresti.
Cu deadline de evacuare din camin pe 25 septembrie, cu bocceluta pe umar, ca tot studentul umil am inceput sa dau din coate sa-mi gasesc chirie.
Incepand cu primele zile ale lui august, ca o fata constiincioasa si cu frica lui Dumnezeu, am tot luat ziare de profil, cu mica publicitate si am tot dat la telefoane in stanga si-n dreapta. Asta pana mi s-a aprins beculetul. Toate anunturile din ziare erau date, cum s-ar spune in limbaj argotic "la vrajeala, frate". Abilii agenti, de altfel niste profesionisti nevoie mare se pare ca mustesc de imaginatie cand se intrec in oferte generoase pe care le posteaza in ziare cu caracter fictiv. Si eu inocenta fata de provincie, simteam inima batand cu putere cand citeam un anunt de apartament cu 3 camere ultra mobilat la doar 500 de Euro.
Buna-dimineata!
Am tot sunat, m-au tot mintit ca apartamentele cu pricina se inchiriasera intre timp, mai exact "acum 5 minute" si mai incolo am ajuns in ghearele lor. Cu 50% comision din prima luna de chirie, agentul se dadea peste cap sa te ajute sa gasesti apartamente dupa gust la preturi "de Bucuresti". Si iata ca distractia a inceput. Disperata sa gasesc ceva rezonabil, fiind deja o cunoscatoare a preturilor pietei, ajunsesem in halul in care acceptam sa vad si un apartament de doua camere la 500 de euro - in condiitile in care o garsoniera in Vitan e 400 (dar asta ramane intre noi). Bun. Zis si facut. Cu nervii in punga, stiind ca o sa ma compromit pe viata daca o sa ma arunc cu capul inainte la o chirie colosala, am mers totusi sa vad apartamentul.
Vino mama sa ma iei!
Stupoare. Apartament in bloc din anii '50 cu interior in "stil gotic" cu mobila si dotari intocmai ca industria romaneasca in perspectiva lui Caragiale, prin urmare "sublime, dar care lipsesc cu desavarsire". Proprietarul nonsalant isi etala marfa. Una bucata apartament hodorogit, cu mozaic pe hol si pardoseala din blani cred ca din vremea interbelica, doua canapele verzi cu arcurile scoase, altminteri extensibile, un dulap darapanat si asta cu urme de istorie, se pare. "Poftiti, intrati, vedeti", ne indemna amabilul domn care se pare ca traia cu concluzia ca si-a asigurat deja locul in Rai dupa ce oferea pe tava asemenea chilipir unor tipe care oricum nu meritau nimic mai mult doar prin faptul ca erau Studente.
Am refuzat politicos oferta incredibila de apartament batranesc, insalubru si fetid la doar 500 de Euro. Nu de alta dar neuronul obosit si singur al unor studente cred ca merita sa se odihneasca si el macar pe o saltea relaxa. Ca doar de asta platesc 3 sferturi din salariu pe o camera.
Concluzia acestui articol inodor si insipid este ca punctul 0 al civilizatiei romanesti, grandiosul Bucuresti nu este decat o adunatura de marlani, mafioti si neciopliti care ti-ar lua si pielea pentru luxul de a-ti oferi patru pereti cu fundatia pe teren de capitala.
Domnilor proprietari, coborati din blocurile turn in care va duceti existenta idealista si trageti o gura din aerul rece al realitatii. Poate ca un bun-simt de provincie nu v-ar strica.
Pana una alta analogia Bucuresti - Micul Paris este doar la nivel de legenda si de preturi. Cu mentalitatea, vedem noi cum o mai taram, ca doar de, suntem Balcanici!
Georgiana VOICU - Editor Studentie.ro
Cu deadline de evacuare din camin pe 25 septembrie, cu bocceluta pe umar, ca tot studentul umil am inceput sa dau din coate sa-mi gasesc chirie.
Incepand cu primele zile ale lui august, ca o fata constiincioasa si cu frica lui Dumnezeu, am tot luat ziare de profil, cu mica publicitate si am tot dat la telefoane in stanga si-n dreapta. Asta pana mi s-a aprins beculetul. Toate anunturile din ziare erau date, cum s-ar spune in limbaj argotic "la vrajeala, frate". Abilii agenti, de altfel niste profesionisti nevoie mare se pare ca mustesc de imaginatie cand se intrec in oferte generoase pe care le posteaza in ziare cu caracter fictiv. Si eu inocenta fata de provincie, simteam inima batand cu putere cand citeam un anunt de apartament cu 3 camere ultra mobilat la doar 500 de Euro.
Buna-dimineata!
Am tot sunat, m-au tot mintit ca apartamentele cu pricina se inchiriasera intre timp, mai exact "acum 5 minute" si mai incolo am ajuns in ghearele lor. Cu 50% comision din prima luna de chirie, agentul se dadea peste cap sa te ajute sa gasesti apartamente dupa gust la preturi "de Bucuresti". Si iata ca distractia a inceput. Disperata sa gasesc ceva rezonabil, fiind deja o cunoscatoare a preturilor pietei, ajunsesem in halul in care acceptam sa vad si un apartament de doua camere la 500 de euro - in condiitile in care o garsoniera in Vitan e 400 (dar asta ramane intre noi). Bun. Zis si facut. Cu nervii in punga, stiind ca o sa ma compromit pe viata daca o sa ma arunc cu capul inainte la o chirie colosala, am mers totusi sa vad apartamentul.
Vino mama sa ma iei!
Stupoare. Apartament in bloc din anii '50 cu interior in "stil gotic" cu mobila si dotari intocmai ca industria romaneasca in perspectiva lui Caragiale, prin urmare "sublime, dar care lipsesc cu desavarsire". Proprietarul nonsalant isi etala marfa. Una bucata apartament hodorogit, cu mozaic pe hol si pardoseala din blani cred ca din vremea interbelica, doua canapele verzi cu arcurile scoase, altminteri extensibile, un dulap darapanat si asta cu urme de istorie, se pare. "Poftiti, intrati, vedeti", ne indemna amabilul domn care se pare ca traia cu concluzia ca si-a asigurat deja locul in Rai dupa ce oferea pe tava asemenea chilipir unor tipe care oricum nu meritau nimic mai mult doar prin faptul ca erau Studente.
Am refuzat politicos oferta incredibila de apartament batranesc, insalubru si fetid la doar 500 de Euro. Nu de alta dar neuronul obosit si singur al unor studente cred ca merita sa se odihneasca si el macar pe o saltea relaxa. Ca doar de asta platesc 3 sferturi din salariu pe o camera.
Concluzia acestui articol inodor si insipid este ca punctul 0 al civilizatiei romanesti, grandiosul Bucuresti nu este decat o adunatura de marlani, mafioti si neciopliti care ti-ar lua si pielea pentru luxul de a-ti oferi patru pereti cu fundatia pe teren de capitala.
Domnilor proprietari, coborati din blocurile turn in care va duceti existenta idealista si trageti o gura din aerul rece al realitatii. Poate ca un bun-simt de provincie nu v-ar strica.
Pana una alta analogia Bucuresti - Micul Paris este doar la nivel de legenda si de preturi. Cu mentalitatea, vedem noi cum o mai taram, ca doar de, suntem Balcanici!
Georgiana VOICU - Editor Studentie.ro
