SIMPTOME ALE UTILIZARII EXCESIVE A INTERNETULUI

Conform cercetarilor anterioare, ale lui Young si Goldberg (1998), s-au identificat anumite simptome ce insotesc utilizarea excesiva a internetului. Acestea sunt:
1. schimbari drastice in stilul de viata pentru a putea petrece mai mult timp pe net;
2. scaderea activitatii fizice generale;
3. nepasare fata de propria sanatate;
4. evitarea unor importante activitati din viata, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;
5. deprivare de somn sau o schimbare in patternul/ ritmul somnului, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;
6. o scadere in socializare, avand ca rezultat pierderea/ instrainarea prietenilor;
7. neglijarea familiei;
8. refuzul in a petrece o perioada mai mare de timp offline;
9. dorinta de a petrece tot mai mult timp online;
10. neglijarea locului de munca si a obligatiilor personale.
Exista si posibile corelatii fiziologice cu utilizarea excesiva a internetului
1. un raspuns conditionat: puls crescut, presiune sangvina crescuta, fata de conexiunea modemului;
2. o stare modificata a constiintei pe perioade lungi de interactiune in diade/ grupuri mici ( o centrare si concentrare totala asupra ecranului, stare asemanatoare cu cea prezenta in meditatie/ starea de transa)
3. “ vise” ce pot aparea in timpul citirii unui text de pe ecranul calculatorului;
4. o iritabilitate extrema atunci cand suntem deranjati de oameni/ lucruri din viata reala in timp ce noi suntem cufundati in sptiul virtual.
Din analiza acestor simptome au rezultat criteriile folosite de cercetatori in identificarea IAD (Internet Addiction Disorder), criterii ce sunt reunite in itemii din DSM IV- modificat:
1. Sunteti preocupat de internet (va ganditi la anterioara activitate on-line sau anticipati urmatoarea sesiune on-line)?
2. Simtiti nevoia de a folosi internetul perioade de timp tot mai mari pentru a obtine satisfactie?
3. Ati facut in mod repetat si fara succes eforturi de a controla, reduce sau stopa utilizarea internetului?
4. Va simtiti nelinistit, prost dispus, deprimat sau iritabil cand incercati sa reduceti sau sa stopati utilizarea internetului?
5. Stati mai mult on-line decat va propuneti initial?
6. Folositi internetul ca o modalitate de a scapa de probleme sau de a indeparta starea disforica (de exemplu, sentimentele de neajutorare, vina, anxietate, depresie)?
7. V-ati mintit familia sau prietenii cu scopul de a ascunde preocuparea dumneavoastra pentru internet?
8. Ati periclitat sau ati riscat pierderea unei relatii importante, loc de munca, oportunitati educationale sau in cariera datorita internetului
Depresia si dependenta de internet
Legatura dintre aceste doua concepte a mai fost studiata, utilizandu-se atat Zung Depression Inventory (ZDI – care insa este folosit mai rar in scop clinic) cat si Beck Depression Inventory (BDI), mult mai adecvat scopului urmarit (“The Relation Between Depression and Internet Addiction”, Kimberly Young& Robert Rodgers).
Cercetarile in domeniul dependentelor au aratat ca boli psihiatrice precum depresia sunt deseori associate cu alcoolismul si dependenta de droguri. Si chiar mai mult, depresia insoteste si alte comportamente addictive, cum ar fi dereglarile alimentare (bulimie) si jocurile de noroc. Astfel, este de urmarit posibila legatura dintre depresie si abuyul de internet. In cercetarile lui Young si Rodgers reyultatele obtinute la BDI s+au incadrat Intr-o medie de 11, 2 (SD 13, 9), indicand un nivel usor pana la moderat al depresiei, in comparatie cu grupul de control. De asemenea, cercetarile in care s-a folosit ZDI au oferit o medie de 38, 56 (SD=10,-24), indicand de asemenea un nivel usor pana la moderat al depresiei comparative cu populatia “normala”. Astfel, depresia este un factor semnificativ in deyvoltarea folosirii patologice a internetului (PIU = Pathological Internet Use) (Young, Rodgers, 1998).
Aceste studii sugereaza ca, o cunoastere adecvata a depresiei si PIU - lui pot ajuta la o detectare mai rapida a lor, mai ales atunci cand una este mascata (ascunsa) de simptomele primare ale celuilalt diagnostic. Este probabil ca o stima de sine scazuta, o motivatie scazuta, teama de a fi respins si nevoia de probare asociata depresiei contribuie la cresterea folosirii internetului. Se poate presupune ca depresivii sunt atrasi de comunicarea electronica datorita anonimitatii pe care le-o asigura aceasta cale de comunicare, ceea ce ii ajuta sa isi depaseasca dificultatile de relationare interpersonala din viata reala. Kiesller &co. (Young, Rodgers, 1998) a descoperit ca, acesta comunicare mediata de computer slabeste influenta sociala prin absenta elementelor paraverbale (de exemplu, tonul ridicat al vocii) si a celor nonverbale – privirile, gesturile, atingerile. Astfel, disparitia expresiei faciale, a inflexiunii vocii si a contactului vizual face comunicarea electronica mai putin amenintatoare, ajutand astfel depresivii sa depaseasca sentimentele de inconfort si intimidare care apar atunci cand se intalnesc si vorbesc cu altii. Ei se simt mult mai confortabili in a impartasi idei altora datorita controlului personal pe care il detin asupra nivelului comunicarii, avand timp in a planui, contempla si scrie replicile inainte de a trimite un mesaj electronic.
Protocolul de tratament ar trebui sa puna accent pe conditia psihiatrica primara, daca se detecteaza o “inrudire” cu o problema de control a impulsului, ca folosirea adictiva a internetului. Managementul efectiv a unor astfel de simptome psihiatrice pot corecta, in mod indirect, PIU.
Cercetarile totusi nu indica in mod clar daca depresia a precedat folosire abuziva a internetului, sau daca este o consecinta a acesteia. Young a aratat ca retragerea din relatii semnificative din viata reala este o consecinta a PIU-lui. Deci, exista posibilitatea ca nivelul ridicat de izolare sociala determinata de timpul excesiv petrecut in fata computerului pot duce la o depresie crescuta, mai degraba decat aceasta ar fi o cauta a utilizarii excesive a internetului.
Dependenta de computer vs. dependenta de internet
Dependentele tehnologice sunt dependente nonchimice, si pot fi impartite in doua categorii: dependente pasive (de exemplu cea de televizor) si dependente active (jocuri pe computer, internet). Unii autori considera ca termenul de dependenta de internet este unul care acopera o varietate de comportamente si probleme legate de controlul impulsului, si le impart in urmatoarele categorii:
1. Dependenta de sex virtual: folosirea compulsiva a site-urilor web pentru adulti, ce includ sex/pornografie.
2. Dependenta de relationare virtuala: o supraimplicare online.
3. Comportamente compulsive manifestate pe net: de exemplu jocuri de noroc online, cu caracter obsesiv.
4. Supraincarcare informationla: navigare compulsiva pe net sau cautari compulsive de baze de date.
5. Dependenta de computer: jocurile pe computer cu caracter obsesiv (de exemplu: Doom, Myst, Solitaire).
O remarca importanta se refera la faptul ca de multe ori dependenta de internet este de fapt o utilizare excesiva a acesteia, utilizare ce intretine alte dependente. Astfel, in unele cazuri internetul este doar un mediu unde individul poate desfasura aceste comportamente. Insa dependenta de internet exista, si se refera la acei oameni care folosesc camerele de discutii (chat rooms) si aplicatiile interactive intr-un mod excesiv, daunator relationarii din lumea reala, care devine semnificativ redusa.
Desi categorizarea de mai sus include dependenta de calculator in gama larga a dependentei de internet, elementul definitoriu al acestor doua dependente, sta in ideea legaturii cu ceilalti. In cazul dependentei de internet este vorba de o includere intr-o retea de calculatoare/de utilizatori, de dimensiuni foarte mari, in care stii ca niciodata nu esti singur, ca in orice moment poti lua legatura cu un altcineva, chiar daca in acel moment ai decis sa navighezi in cautarea unor date stiintifice sau de alta natura. Dependenta de computer se poate insa rezuma in felul urmator: individul „relationeaza” strict cu calculatorul, nu are nevoie de prezenta unei alte persoane ci doar de programele/jocurile care ii intretin interesul si activitatea. Dupa cum se poate observa, in primul caz este vorba de un comportament ce urmareste socializarea (social seeking behaviour), pe cand in cel de-al doilea caz de comportamente ce cauta (oarecum) o recompensa (reward seeking behaviour) – cel mai relevant exemplu fiind cel al jocurilor pe computer.
Efectul de dezinhibare online
Este bine cunoscut faptul ca oamenii spun si fac lucruri in spatiul virtual, lucruri pe care nu le-ar face/ spune intr-o relationare fata in fata. Aici sunt mai relaxati, mai dezinhibati si astfel se exprima mai liber. Acest fenomen se numeste efectul de dezinhibare, efect ce poate avea doua taisuri. Uneori oamenii impartasesc lucruri foarte personale despre sine – emotii ascunse, temeri, dorinte - , sau recurg la acte neobisnuite de bunatate si generozitate. Aceasta este dezinhibitia benigna. Pe de alta parte exista si o dezinhibitie toxica, ce se manifesta printr-un limbaj obscen, critica dura, manie, ura si chiar amenintari, prin explorarea site-urilor pornografice sau cele care prezinta violenta explicita, locuri pe care acesti oameni nu le-ar vizita in realitate.
Din perspectiva benigna, dezinhibitia indica o incercare de a intelege si de a-si explora sinele, de a-si rezolva problemele si de a descoperi noi modalitati de a fi. Dezinhibitia toxica este un act catharctic, o exprimare a unor nevoi si dorinte nesanatoase, fara a avea un scop de dezvoltare personala.
Factorii ce determina aparitia acestui efect sunt
1. Anonimitatea disociativa (Nu ma cunosti), despre care am vorbit la caracteristicile mediului virtual, si care are un puternic efect dezinhibant.
2. Invizibilitatea (Nu ma poti vedea) In relatiile fata in fata, atunci cand se discuta lucruri personale si cu incarcatura emotionala, oamenii tind sa ocoleasca privirea celuilalt. Este mai usor sa vorbesti despre astfel de lucruri fara sa te uiti in ochii celuilalt, iar comunicarea textuala iti ofera din plin aceasta oportunitate.
3. Asincronicitate (Ne vedem mai tarziu)
A nu trebui sa faci fata reactiei imediate a celuilalt poate fi un lucru dezinhibant. Este ca si cum am suspenda timpul dupa ce spunem ceva celuilalt, si ne-am reintoarce la conversatie doar atunci cand suntem dispusi sa “auzim” raspunsul. Unii oameni traiesc aceasta comunicare asincrona ca o “fuga” din fata reactiei celuilalt fata de mesajul trimis.
4. Introiectia (Este totul in capul meu) Comunicand online cu un cineva, acesta se transforma intr-un personaj din lumea noastra intrapsihica, un personaj modelat in functie de cum ni se prezinta pe sine prin comunicare textuala, dar si in functie de asteptarile, dorintele si nevoile noastre. Si daca persoana ne aminteste de alti oameni pe care ii cunoastem, vom completa imaginea ei cu amintirea acestora. La un moment dat realitatea ar putea fi considerata imaginatia. Comunicarea textuala online poate deveni tapetul psihologic pe care mintea unei persoane tese aceste jocuri de rol, de obicei intr-un mod inconstient si cu o dezinhibitie considerabila. De asemenea, este posibil, ca citind mesajul celuilalt, sa-i “auzim” cuvintele prin propria noastra voce. Putem chiar sa le subvocalizam in timp ce citim, si astfel proiectam sunetul vocii noastre asupra mesajului celeilalte persoane. Si astfel, la un nivel inconstient, avem impresia ca vorbim cu noi insine. Si atunci cand vorbim cu noi insine suntem mai dispusi sa spunem tot felul de lucruri pe care nu le-am spune altora.
5. Imaginatia disociativa (Este doar un joc) Oamenii pot avea impresia ca personajul imaginar “creat” exista intr-un alt spatiu, intr-o lume asemanatoare celei de vis, lipsita de asteptarile si responsabilitatile lumii reale. Acesti oameni separa/ disociaza fictiunea online de realitatea offline, si uneori chiar isi imagineaza viata din spatiul virtual ca un fel de joc cu reguli care nu se aplica in viata reala, si de aceea nu considera ca trebuie facuti respunsabili pentru ceea ce se intampla acolo.
6. Minimizarea autoritatii (Suntem toti egali) Conform filozofiei internetului toti suntem egali: oricine poate avea acces la toate resursele si ideile prezente in acest spatiu. De fapt, internetul este astfel creat incat lipseste controlul centralizat. Pe masura ce se dezvolta, cu posibilitatea aparent infinita de a crea noi enviromente, multi oameni se autopercep ca si exploratori independenti ai acestui univers. Aceasta atmosfera si filozofie contribuie la minimizarea autoritatii.
7. Variabilele personale. Gradul in care oamenii se deschid si se exteriorizeaza in spatiul virtual depinde de forta trairilor, nevoilor si a impulsului spre actiune. Personalitatea umana este foarte variata, in functie de mecanismele de aparare si tendinta oamenilor spre inhibitie sau expresie. De exemplu oamenii cu unele tendinte compulsive sunt mai retinuti. Efectul de dezinhibare online interactioneaza cu aceste variabile de personalitate, ducand uneori la mici devieri de la comportamentul obisnuit, din viata reala (offline) a persoanei, iar alteori determinand schimbari dramatice.
8. Adevarata constelatie a personalitatii/ adevaratul Sine. Daca personalitatea este constituita din mai multe straturi/ nivele, avand un nucleu sau un sine autentic/ adevarat, ascuns sub mai multe nivele de defensa si mai multe roluri superficiale, si daca efectul de dezinhibare elibereaza nevoi, emotii, atribute ce se afla la aceste nivele mai profunde, atunci oare putem spune ca prin acest efect se exteriorizeaza adevaratul sine? Conceptul de dezinhibare poate sa ne conduca in mod gresit la concluzia conform careia ceea ce este dezinhibat este mai adevarat decat functiile de inhibare si dezinhibare. Aceste functii sunt o parte la fel de reala si de importanta a personalitatii ca si celelalte. Clinicienii psihanalisti considera ca intelegerea defenselor este cruciala pentru succesul terapiei. Si chiar si atunci cand aceste defense sunt depasite, se pastreaza totusi anumite ramasite ale acestora, ce servesc functiei reglatorii. Uneori acestea chiar evolueaza in aspecte productive ale personalitatii, independent de emotiile problematice pe care le aparau initial.
“Adevaratul Sine” interactioneaza cu mediul in care se exprima. El nu este independent de acest mediu. Daca cineva isi suprima agresivitatea in viata reala, dar o exprima online, ambele comportamente reflecta aspecte importante ale personalitatii sale, care apar in conditii diferite. Daca o femeie este timida intr-o relationare fata in fata, dar este mai indrazneata online, nu putem spune ca una din aceste auto-prezentari este mai adevarata ca cealalta. Ambele sunt dimensiuni ale felului ei de-a fi, fiecare dezvaluita intr-o alta situatie. Asfel, in loc sa ne gandim la personalitatea umana ca fiind construita din “straturi” in cadrul mai larg al mediului extern, putem s-o conceptualizam ca un camp intrapsihic ce contine constelatii de emotii, amintiri si ganduri care sunt interconectate cu anumite medii (contexte). Unele constelatii se suprapun, altele sunt mai disociate, in functie de variabilele enviromentale. Dinamica personalitatii implica interactiunile complexe dintre aceste clustere variate din cadrul sinelui, si in relatie cu mediul.
Astfel, ne putem gandi la efectul de dezinhibare ca la o trecere la o constelatie de personalitate disociata de constelatia “fata in fata”. De exemplu, vina, rusinea sau anxietatea inhibanta pot fi trasaturi ale sinelui in relatiile interpersonale “fata in fata”, dar nu si ale sinelui online. Acest model al constelatiei – care este convergent cu teoriile clinice curente legate de disociere si procesarea informatiei – ajuta, de asemenea, la explicarea unor alte fenomene online, cum ar fi experimentarea diferitelor identitati, jocurilor de rol fanteziste si alte astfel de “alunecari” subtile ale exprimarii personalitatii atunci cand trecem de la un mediu la altul. De fapt, probabil ca nu exista doar un singur sine online, ci mai degraba o colectie de constelatii, usor diferite, de amintiri, emotii si ganduri, care apar si interactioneaza in diferite tipuri de enviromente online.
Diferite modalitati de comunicare fac posibile diferite forme de expresie a sinelui. Acestea ne permit sa vedem diferitele perspective ale unui complex pe care il numim identitate. Insa nici una dintre aceste fatete nu este in mod necesar mai adevarata ca alta.
Spatiul virtual este o extensie psihologica a lumii intrapsihice a individului. Este un spatiu psihologic care poate stimula procesele de proiectie, expresie si transfer – procese ce pot altera experienta senzoriala si pot induce chiar o stare de vis.