(GORE, GORICA) PIRGU

2150 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale Este personajul care-l insoteste pe Pasadia si despre care scriitorul noteaza inca din primele pagini: Ramanand de tanar singur in bucuresti, de capul meu, ma ferisem sa intru-n card cu oricine, asa ca din restransul cerc al cunostintelor mele, alese toate pe spranceana, Gorica Pirgu n-ar fi facut niciodata parte daca n-ar fi fost tovarasul nedespartit al lui Pasadia, de care aveam o evlavie nemarginita. Caracterizat ca fiind o lichea fara seaman si fara pereche, scriitorul aprecia ca nesaratele lui giumbuslucuri de soitar obraznic ii scoasera faima de baiat destept, la care se adaogase de ce nu se stie si aceea de baiat bun, desi bun nu era decat de rele. Chimita, cum il numeste scriitorul avea suflet de hengher si de cioclu. Folosind invectiva, scriitorul este necrutator: De mic stricat pana la maduva, giolar, riscar, slujnicar, inhaitat cu toti codosii si masluitorii, il compara cu Veniamin din Biblie copil preferat de Iacov si cu un inger Cherubinul, dar al caselor de intalnire. Considerat murdar si putred, scriitorul isi exprima sentimentele sale de sila pentru a fi cercetat cu de-amanuntul itele acestei firi uscate si triste care simtea o atragere bolnava numai pentru ce e murdar si putred. Avand in sange dorul vietii de dezmatare tiganeasca, de odinioara de la noi, cu dragostele de mahala, chefurile la manastiri, cantecele fara perdea, scarboseniile si mascarile. Jocul de carti ce-i slujea de meserie, boalele lumesti ce-l istovisera inainte de vreme, erau singurele lucruri de care stia sa vorbeasca, incantand pe cei care-i pretuiau dobitocia. Desi Pasadia il dispretuia fatis, jicnindu-l si umilindu-l, ii pastra totusi prietesug. Lipsit de elementarele maniere; nu i se permitea aducerea la masa crailor a femeilor Ne margineam marturiseste scriitorul sa aruncam scurte priviri cotoiesti cucoanelor de la mesele vecine cari, de obicei, ne raspundeau si ele cu ocheade sirete. Pirgu cunostea multa lume, ceea ce-l uimea pe scriitor: Lume de tot soiul si de toata teapa, lume multa, toata lumea. Pe cine nu cunostea intr-adevar, unde nu patrunsese? Primit peste tot, in case ale negustorimei sperioase si speriate (...) in subredele cuiburi ale raiei ciocoiesti, nu intotdeauna pe usa din fata insa. Gratulat cu epitete ca: potaie marunta, fiara spurcata, caruia de scolar ii placea sa-si duca prietenii la femei bolnave, bucurandu-se cu inchipuire draceasca nesecata. Atata la desfrau, caruia isi inchinase trupul si sufletul, facand din acestea un apostolat. Astfel, iscusit in samsarlacuri si pezevanglacuri, fusese faurul ruinei catorva feciori de bani gata si a caderii mai multor femei, contribuind la necinstirea multor nume cunoscute. Se amesteca aproape in toate meschinariile, nedandu-se inapoi de la nimic. Ii pareau bune, fiecare dupa credinta: iscodirea, defaimarea, barfele, zanzania, para, amenintarea cu darea in vileag a tainei incredintate sau smulse, ravasele neiscalite... Intruchipand avarismul feroce al epocii sale, se inrudeste cu Dinu Paturica. Tanase Scatiu, Stanica Ratiu. Scriitorul se aseamana cu tatal sau in ceea ce priveste stilul virulent in creionarea lui Pirgu, a adevaratilor Arnoteni, a unor medii de mahala, grupandu-si personajele in cupluri discordante ce-l servesc in reliefarea trasaturilor: Pasadia Pantazi; PasadiaPirgu; PantaziWanda; PenaSerghie; WandaIlinca. La Pirgu se poate vorbi si de o oarecare natura trivial-demo-nica: veselie si tristete, contraste in felul de a fi, uimind prin ostentatia sa negativa care sfideaza si se opune crailor. Se asociaza lui Pena Corcodusa, care avea ca indeletnicire sa scalde mortii. Avea ochi verzi tulburi, laturi de peste. Verdele este simbolul culorii feminine, iar albastru al culorii masculine. Casa Arnotenilor este un loc de ospatarie si de han de tripou, de bordel si de balamuc. Daca Pasadia a murit, Pirgu infloreste, devine de mai multe zeci de ori milionar, insurat cu zestre si despartit cu filodorma. Ajunge apoi prefect, deputat, senator, ministru plenipotentiar, prezidand o subcomisie de cooperare intelectuala la Liga Natiunilor si oferind colegilor din strainatate ospitalitate in castelul sau din Ardeal. Cultivand straniul, insolitul, autorul oscileaza intre romantism si simbolism, in descendenta lui Baudelaire si Edgar Poe. Romanul are un caracter simbolic si pragmatic, cu o fraza melodioasa, cadentata, cu monolog, dialog, descriere si naratiune ca modalitati de expunere. Surprind imaginile stranii, exotice, uneori chiar extraterestre, dominand pitorescul istoric, balcanic, de mahala, apropiindu-l de Anton Pann, Tudor Arghezi, Ion Barbu. (C.B.)

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre: GORE  GORICA  PIRGU 
Adauga comentariul tau

Studentie.ro iti recomanda

PROCESUL DE FRANZ KAFKA PROCESUL DE FRANZ KAFKA
 
 
Studentie.ro
 
Inchide
Am uitat parola Cont nou
Conecteaza-te prin Facebook

Acum te poti conecta si prin contul tau de Facebook! Da click pe butonul de mai jos si introdu datele tale:

Login with Facebook
Publicitate pe Studentie.ro ×