ADOLF HITLER

Adolf Hitler (20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria - 30 aprilie 1945, Berlin), lider al Partidului National Socialist German, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducator absolut ("Fuhrer") al Germaniei, a fost unul din cei mai cruzi dictatori din istoria omenirii. Ajuns la putere la inceputul anilor 1930 odata cu ascensiunea nazismului in Germania, Hitler a initiat izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial si a instituit exterminarea in masa a evreilor si a adversarilor sai politici. Viitorul dictator s-a nascut la Braunau-am-Inn, in partea de vest a Imperiului Austro-Ungar, la 20 aprilie 1889. In scoala nu s-a remarcat, fiind un elev mediocru. Dupa moartea parintilor, in 1907, s-a mutat la Viena unde a incercat sa se inscrie la cursurile Academiei de Arte Frumoase, incercare ce s-a soldat cu un esec. Timp de sase ani a dus o viata mizera in cele mai sarace cartiere ale orasului, singura sa sursa de venit fiind ilustratele cu diferite cladiri din Viena,pe care le picta si vindea in cafenele.La Viena a capatat conceptiile pe care le va pune in aplicare cand va ajunge cancelar al Germaniei. Satul de babilonia de rase vieneza, a plecat in mai 1914 intr-un oras cu adevarat german, Munchen. Odata cu inceperea Primului Razboi Mondial, s-a inrolat in armata germana, castigand Crucea de Fier, clasa 1. Sfarsitul razboiului l-a surprins intr-un spital, fiind ranit in urma unui atac cu gaze al englezilor. Dupa terminarea razboiului, Hitler si-a schitat deja in minte ceea ce urma sa devina national-socialismul. O gandire bazata pe un anti-semitism crud si o orientare rasista asupra societatii si a valorilor ei (Volksgemeinschaft). In anul 1919 el a devenit spion al departamentului politic al armatei bavareze, prilej cu care a intrat in contact cu Partidul Muncitoresc German. Micul partid, in ciuda numelui, nu era o miscare de stanga, ci sprijinea ultranationalismul, anti-semitismul si anti-capitalismul. Cum era de asteptat, Hitler s-a inregimentat politic, devenind in scurt timp membru al comitetului executiv. Energia si talentul sau propagandistic si oratoric l-au impus, astfel ca, Hitler, alaturi de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic in februarie 1920. Tot atunci s-a hotarat si schimbarea denumirii partidului in Partidul National-socialist Muncitoresc. Astfel s-a deschis drumul ascensiunii la putere a lui Hitler. Ideologia nazismului nu s-a bazat de la bun inceput pe ideile lui Hitler, el doar preluand idei de la cei care se numeau teoreticieni rasiali si care, la sfarsitul secolului al XIX-lea, exprimasera noi concepte ca: rasa ariana, puritatea rasei. Conform acesteia, omenirea este alcatuita pe baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viata nu reprezinta altceva decat supravietuirea celor adaptabili. Poporul german era considerat superior, facand parte din "rasa ariana". Lor le revenea si sarcina de a mentine puritatea rasei si de a subjuga rasele inferioare evreii, tiganii, slavii si rasele de culoare). Hitler considera comunitatea evreiasca un cancer ce roade trupul Germaniei. Alterarea sangelui si deteriorarea rasei reprezinta singurele cauze care explica declinul civilizatiilor stravechi. Niciodata razboiul nu a ruinat natiunile. In aceasta lume oricine nu este de origine sanatoasa poate fi considerat pleava. Slabita de efectele Primului Razboi Mondial, cat si de conditiile foarte grele impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania s-a prabusit intr-un dezastru economic greu de imaginat. Plapanda democratie (Republica de la Weimar) nu putea face fata acestei crize, populatia devenind din ce in ce mai saraca si nemultumita. Zecile de mii de someri umpleau Germania interbelica. Din pacate pentru evolutia ulterioara, puterile castigatoare in razboiul intai nu au fost capabile sa inteleaga ca o tara umilita nu poate fi un pol de stabilitate. Conditiile impuse Germaniei nu aveau cum sa fie acceptate de o populatie flamanda si satula de razboi, dar foarte mandra. Efectele s-au dovedit a fi fatale. Din mijlocul saracimii s-a ridicat cel ce avea sa dezlantuiasca iadul in Europa douazeci de ani mai tarziu. Inca de la inceputurile carierei politice, Hitler era constient de puterea propagandei, totul fiind foarte bine pus la punct. Din aprilie 1930, responsabil cu propaganda a fost numit Joseph Goebbels, cel care a folosit cu succes noile tehnici, afisele electorale cat si radioul. Au fost inchiriate avioane si masini de lux pentru deplasarea mai rapida a lui Hitler in cat mai multe locuri. Toate aceste eforturi au avut efectul scontat, dar un mare merit la succesul nazistilor, l-a avut absenteismul. Succesul obtinut de partidul sau la alegerile din 1932 l-a incurajat sa nu accepte nici o alta functie decat cea de cancelar. Intalnirile dintre Hitler si presedintele Hindenburg, nu au dus la nici un rezultat. A urmat o perioada tulbure in viata politica germana, toate culminand, totusi, la 30 ianuarie 1933 cu numirea in functia de cancelar a lui Hitler. Incet dar sigur, nazistii au preluat toate functiile de conducere, atat in Parlamentul german (Reichstag), cat si in economie. In martie 1933, Hitler s-a hotarat sa propuna noului Parlament Legea de imputernicire (Ermachtigungsgesetz), care prevedea inlaturarea procedurilor si legislatiei parlamentare si transferarea puterii depline cancelarului si Guvernului sau, aceasta capatand valori dictatoriale. Cu ajutorul multimii adunate in strada si a terorii instaurate de "Divizia Furtuna" sau SA (Sturmabteilung) si o mare organizatie paramilitara de elita - SS (Schutzstaffel), legea a trecut cu 444 de voturi pentru si 94 impotriva. S-a deschis astfel calea catre dictatura totalitara. Hotarat sa struneasca cat mai eficient fraiele puterii, Hitler a decis in 1934 sa inlature atat adversarii politici, cat si fostii colaboratori, prin lichidare. Rivalitatile dintre Armata si trupele "furtuna (SA) ale partidului nazist deveneau din ce in ce mai stanjenitoare pentru Hitler. Prins intre ciocan si nicovala, acesta a mers totusi de partea armatei, tinand cont si de faptul ca planul sau de cucerire a Europei incepea sa capete contur. Pentru a pune in aplicare acest scenariu, avea nevoie de sprijinul total al conducatorilor militari. A incercat totusi o mediere intre cele doua parti, lovindu-se insa de nereusita. La 30 iunie 1934, Hitler s-a hotarat. A lichidat SA-ul ca forta politica si militara. Liderul acestei grupari inarmate a nazistilor, Ernst Rhm, a fost impuscat alaturi de toti conducatorii SA. Tot atunci s-a platit si o polita mai veche, fostul cancelar, Kurt von Schleicher fiind si el lichidat. Istoricii au estimat ca si-au pierdut viata atunci un numar de 400 de persoane. Sunt greu de estimat consecintele actiunilor desfasurate in noaptea cutitelor lungi. De remarcat e faptul ca Armata s-a atasat fara comentarii la regimul nazist, iar SS-ul a devenit principala forta in declansarea terorii naziste. Hitler si-a instaurat astfel propria suprematie politica. Daca se poate preveni un dezastru, aceasta se face numai prin actiuni intreprinse cu viteza luminii. Raspandirea revolutiei poate fi oprita numai printr-o interventie brutala, sangeroasa. La baza politicii initiate de Hitler si de partidul sau s-a aflat ura rasiala si anti-semitismul. Ura profunda fata de evrei a reprezentat tema dominanta a carierei politice a lui Hitler. Care sunt motivele care au stat la baza acestei manii bolnave? E greu de spus. S-a speculat foarte mult pe marginea acestei probleme, dar nimeni nu a putut gasi un raspuns satisfacator. Sa fi fost din cauza unei prostituate evreice, care l-ar fi imbolnavit de sifilis in tinerete? Putin probabil. Cea mai plauzibila explicatie ne-o ofera Geoff Layton in lucrarea sa Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945: Hitler a fost produsul, si nu creatorul unei societati deja infestate. In orice caz, ar fi eronat sa-l consideram un antisemit oarecare. Ura fata de evrei era obsesiva si vindicativa si i-a influentat intreaga filosofie politica. Ca el a fost in stare sa o puna in practica, nu poate fi explicat decat prin circumstantele singulare ale Germaniei postbelice: umilinta de la Versailles, problemele grave de ordin socio-economic dintre anii 1918-1923 si 1929-1933. Intr-o astfel de situatie, Hitler a fost in masura sa exploateze existenta unei ostilitati latente impotriva evreilor si sa o transforme intr-o politica radicala a urii. Oricate explicatii s-ar incerca, faptele si cifrele sunt covarsitoare: numarul oamenilor ce au cazut victime politicii hitleriste este tulburator. 6 milioane de oameni si-au gasit sfarsitul in lagarele mortii de la Auschwitz, Chelmno, Majdanek, Treblinka ori in ghetoul din Varsovia. Politica rasiala a fost introdusa de catre Hitler in mod teptat, tocmai pentru a amagi opinia publica internationala. La 15 septembrie 1935 s-au dat primele legi rasiale, ce au intrat in istorie ca Legile de la Nurnberg. Acestea prevedeau ca, este cetatean al Reich-ului acea persoana care este de origine pur germana; totodata se interziceau casatoriile dintre evrei si cetatenii germani, cat si relatiile extraconjugale. La 9 noiembrie 1938 s-au luat si primele masuri fizice impotriva evreilor prin pogromul generalizat pe tot teritoriul Germaniei. In asa-numita "Noapte de cristal" (Kristallnacht) au fost distruse case, magazine si sinagogi, iar 100 de evrei au fost omorati si circa 20.000 trimisi in lagare de concentrare. Punctul culminant al crimelor a fost atins odata cu Conferinta de la Wannsee a unor personalitati ale partidului si ale Guvernului, in cadrul careia acestia isi dau acordul pentru "Solutia finala in chestiunea evreiasca", la cererea expresa a lui Hitler. Impingerea Germaniei in razboi a fost, de fapt, primul semn al decaderii lui Hitler. Cu toate victoriile de inceput dintre anii 1939-1941, Hitler a facut marea greseala de a-si subestima inamicii, Marea Britanie si Uniunea Sovietica, precum si greseala de a incepe un razboi pe doua fronturi, cu aceste doua puteri. Orbit de succesele inregistrate de "razboiul fulger" (Blitzkrieg), Hitler a dat semnalul Operatiunii Barbarosa, care prevedea invadarea Uniunii Sovietice printr-o campanie rapida, inainte de venirea iernii. Invazia s-a petrecut la 22 iunie 1941 si a insemnat inceputul sfarsitului. Luna decembrie a aceluiasi an a dat lui Hitler o noua lovitura: au intrat in razboi SUA. Cu toate ca inversunarea sovieticilor, noroiul si frigul au stopat inaintarea Germaniei, Hitler a ramas convins ca victoria finala este posibila , ceea ce dovedeste ca-si pierduse clarviziunea militara ce il caracterizase la inceputul razboiului. In 1943 armata germana se afla deja in defensiva, pierzand initiativa si, treptat, toate visurile bolnave de preamarire ale lui Hitler s-au sfarsit, lasand in urma o Europa distrusa si saizeci de milioane de victime. In aprilie 1945, cand soldatii sovietici se aflau la doar un kilometru distanta, Hitler s-a sinucis (nici pina in ziua de astazi nu se stie cum a murit Hitler, astfel aceasta este doar o presupunere, asa cum nimeni nu a putut arata unde a fost inmormintat acesta sau alta dovada ca acesta sa fi murit). In mai 1945, Germania era total ruinata, si nicidecum o Germanie mare care sa distruga Rusia bolsevica si care sa creeze o noua ordine mondiala, bazata pe conceptul suprematiei arienilor. Tradus si adaptat de: Nedelcu Robert