AUGUSTIN SFANTUL

S-a nascut in orasul Thagaste din Numidia (in nordul Africii). Era fiul unui functionar si a studiat la Madaura si Cartagina retorica si filosofia. Dupa ce a fost profesor de retorica la Thagaste si la Cartagina din anul 383 a indeplinit aceasta functie la Roma, apoi la Mediolanum. A devenit crestin abia la varsta de 33 de ani, in 387, fiind convertit la Milano de episcopul Ambrosius. A., care renuntase la cariera sa de profesor, a devenit episcopul orasului Hippo Regius, din nordul Africii, in anul 396, functie pe care a indeplinit-o pana la moartea sa. A scris deosebit de mult, iar dintre lucrarile sale cele mai importante au fost Confesiunile si Cetatea lui Dumnezeu. In anii 397 si 398 a redactat Confesiunile, lucrare care cuprinde 13 carti, in care a descris evolutia sa spirituala pana a devenit crestin si care demonstreaza faptul ca A. era un bun cunoscator al sufletului omului. Cetatea lui Dumnezeu este o lucrare elaborata intre anii 413 si 426 si care cuprinde 22 de carti. In cadrul acesteia, s-a folosit de date ale istoriei romane si universale si a afirmat ca dintotdeauna au existat doua cetati (categorii de oameni): cetatea celor care nu doreau decat obtinerea de bunuri pamantesti, fiind ghidati de conceptiile religioase pagane, si cetatea lui Dumnezeu (civitas Dei), biserica. A. a aratat ca civitas Dei se dezvolta intr-o imparatie spirituala universala, in care Dumnezeu pregateste omenirea pentru viata viitoare. Autorul a sustinut si a justificat faptul ca puterea ecleziastica trebuie sa fie superioara celei laice. A. s-a ocupat, in alte scrieri ale sale, de teme precum harul dumnezeiesc, predestinarea si pacatul originar. A fost si un teoretician desavarsit al crestinismului si al dogmelor sale, in acest sens fiind importante, lucrarile Despre credinta si simbol, Despre Sfanta Treime si Despre doctrina crestina. A fost canonizat de Biserica romano-catolica si este considerat ultimul reprezentant al culturii latine din Antichitatea tarzie.