Premierul Calin Popescu Tariceanu ii invidiaza pe studenti pentru oportunitatile pe care le au si care erau inaccesibile generatiilor trecute. Sigur ca, dintr-un punct de vedere, are dreptate.
Actualii studenti sunt de invidiat pentru ca, datorita intrarii Romaniei in UE, pot pleca mai usor in strainatate in urmatorii ani de studiu sau dupa terminarea facultatii.
Daca ne uitam insa in tara ma indoiesc ca premierul are foarte multe motive sa-i invidieze pe tinerii de astazi si chiar mai putine dintre acestea se datoreaza cabinetului sau.
Anii facultatii sunt pentru multi
studenti o adevarata cursa cu obstacole pentru suprevietuire.
Bursele sunt mici si, cum de obicei ei nu prea merg la vot, nici nu au sanse prea mari sa beneficieze de o marire. Cazarea este marele examen al fiecarei toamne, mai ceva ca sesiunea de reexaminare.
Cei mai norocosi sau mai iuti de spaga prind un loc in
camin, si cativa pot ajunge chiar intr-unul renovat. Mai exista insa destule camine mizerabile, pline de moloz, cu peretii cocoviti si mucegaiti, cu robinete stricate, faianta sparta, paturi desfundate, si prin tevile carora apa calda este o raritate. Cat despre soboloani si soareci, sunt si ei chiriasi cu acte in regula.
Cei mai multi dintre
studenti nu au insa parte de un loc in
camin, cat de mizerabil ar fi el. Si-atunci sunt nevoiti sa stea in chirie, care lunar costa cel putin 300 de euro. Chiar daca se grupeaza, cei mai multi bani se duc pe
cazare. Adaugati la asta cel putin mancarea, care in Romania este foarte scumpa, si cartile, un lux absolut necesar pentru orice viitor licentiat.
Asa ca, ma tem,
studentii sunt nevoiti sa-si ia cel putin o slujba careia ajung sa ii aloce mai mult timp decat studiilor prin care trec, multi, la minima rezistenta. Cum putem vorbi atunci de competenta, sau, chiar mai mult, de excelenta?
Pe de alta parte si calitatea invatamantului superior este foarte scazuta. Dotarile sunt proaste, iar
studentii foarte slabi, pe masura invatamantului preuniversitar care este sub orice critica. Singurele care progreseaza remarcabil de la an la an sunt tehnicile de copiere. Profesorii de la facultatea de constructii, de exmplu, sunt dotati la examene cu detectoare de telefoane mobile.
Efortul de a combina supravietuirea cu studiile temeinice este urias si ce sa-i motiveze oare pe
studenti in aceasta directie?
Intr-o tara cu ierarhii cu aberante ca Romania, povestea cu "ai carte, ai parte" este de-a dreptul desueta. Parte au smecherii semianalfabeti care stiu sa fure si sa dea din coate. Parte au politicienii, in majoritate incompetenti si iresponsabili, parte au mafiotii si securistii care controleaza marile afaceri. Ce parte au intelectualii? Parte de saracie si umilinta.
Si dupa ce totusi termina, cum necum, facultatea ce sanse au
studentii, daca nu pleaca mancand norii in strainatate? Putine sunt firmele dispuse sa angajeze absolventi pe care sa-i scoleasca sau daca o fac, ii iau pe bani destul de putini, care de-abia le asigura acestor minima supravietuire. Despre tinerii medici, nevoiti sa traiasca cu cateva milioane pe luna, ce sa mai vorbim?
Vorbim despre oameni la inceput de viata, care ar dori poate sa se casatoreasca, sa ia
credit pentru un apartament, pentru o masina, sa mai iasa la un
restaurant cu prietenii, sa se mai duca la un
teatru, la un
film, intr-o
vacanta. Pot sa o faca? Ma indoiesc. Cei mai multi continua sa stea cu parintii sau platesc chirii impovaratoare pentru ca nu se califica pentru un imprumut.
Iar daca, sa zicem, ajung la salarii mai bunicele si fac un
credit pentru casa, nu-si mai permit si un copil, macar pentru ca veniturile mamei s-ar reduce dupa nastere la jumatate, daca nu chiar la un sfert sau mai putin.
"Fondurile pe care le acordam educatiei si cercetatii vor permite ca in curand sa culegem roadele". Care fonduri? Care cercetare? Orice tanar care a vrut sa faca asa ceva e deja in strainatate, acolo unde chiar se aloca bani, nu firmiturile ramase dupa acordarea pomenilor electorale.
Cand toata politica este orientata exclusiv spre satisfacerea categoriilor disciplinate la vot, care pot fi cumparate macar din patru in patru ani, este o nerusinare fara margini sa vorbesti despre sansele extraordinare ale unor tineri debusolati, ale caror singure perspective reale se contureaza dincolo de granitele tarii.
Sursa: Ziare.com