Bacteriile intestinale protejeaza soarecii de infectiile severe

Durata de viata a soarecilor poate fi influentata de bacteriile care salasluiesc in intestinele sale, sugereaza un nou studiu. Astfel, oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca soarecii pot supravietuii unei infectii potential fatale daca au combinatia potrivita de bacterii intestinale.

Acest studiu infirma ipoteza conform careia anumiti soareci sunt mai rezistenti din punct de vedere genetic. In plus, confirma inca o data importanta relatiei complexe stabilite intre sanatatea noastra si bacteriile care traiesc in interiorul si in afara corpului nostru. Nu in ultimul rand, acest studiu sugereaza si faptul ca, intr-o buna zi, diareea ar putea disparea, iar alte boli ar putea fi prevenite, doar avand grija ca intestinele noastre sa contina bacteriile potrivite, in cantitatile potrivite.

In organismul uman, bacteriile sunt de 10 ori mai numeroase decat celulele. Acelasi lucru este valabil si la soareci. Cea mai mare concentratie se gaseste in intestine, unde bacteriile formeaza un strat subtire. La soareci, agentul patogen Citrobacter rodentium poate afecta acest strat bacterian si determina aparitia unor inflamatii si a diareei. Daca aceasta infectie se dovedeste fatala la unii soareci, altii par sa fie mai rezistenti.

O parte dintre cercetatori a fost de parere ca aceasta diferenta se datoreaza unor factori genetici, insa nu au putut descoperi gena raspunzatoare. Prin urmare, microbiologul B. Brett Finlay de la Universitatea British Columbia si colegii sai s-au intrebat daca nu cumva responsabile pentru rezistenta crescuta a unor soareci erau bacteriile intestinale. Acestia si-au testat ipoteza asupra  unor soareci mai putin rezistenti in fata contaminarii cu Citrobacter rodentium. Oamenii de stiinta au folosit doze mari de antibiotice pentru a anihila bacteriile intestinale native, dupa care au hranit soarecii cu materii fecale dintr-o tulpina protejata.

Cercetatorii au remarcat ca microbii din materiile fecale au salasluit circa o luna in intestinele soarecilor care riscau sa se imbolnaveasca si si-au protejat gazdele de infectia cu Citrobacter rodentium. Cercetatorii au mai descoperit si ca bacteriile din intestinele soarecilor rezistenti au determinat cresterea nivelului unui mesager al sistemului imunitar, numit IL-22. In momentul in care oamenii de stiinta au inhibat acest mesager, soarecii au fost mult mai predispusi sa moara din cauza diareei.

Ulterior, Finlay si colegii sai au cercetat felul in care schimbarile la nivelul florei intestinale pot afecta gravitatea unei infectii. Astfel, acestia le-au administrat soarecilor doze mici din doua tipuri de antibiotice – unii dintre acestia au primit un tip, altii, un altul - care au redus cantitatea de microbi intestinali, insa nu i-au anihilat in totalitate. Apoi, acesti soareci au fost expusi la Citrobacter rodentium. Unul dintre antibiotice nu a avut niciun efect evident, in timp ce al doilea a determinat o forma mai severa de diaree.

Disectia soarecilor care au fost afectati de aceasta forma mai grava a infectiei a dezvaluit faptul ca mucoasa care protejeaza intestinele era cu 50% mai subtire la acestia decat la soarecii protejati impotriva bolii. Concluzia la care au ajuns cercetatorii a fost ca schimbarea la nivelul florei intestinale a fost cea care a determinat subtierea mucoasei si, implicit, rezistenta mai scazuta in fata agentilor patogeni.

In continuare, oamenii de stiinta spera sa descopere cum ar putea fi folosite antibioticele pentru a proteja organismul impotriva infectiei cu bacterii daunatoare, cat si pentru a anihila acesti agenti patogeni.
 

Dana Saporan - editor Studentie.ro