Cancerul si tumorile – punctul culminant al unei serii de mutatii

Noi cercetari intreprinse de oameni de stiinta din cadrul Universitatii Harvard vin sa sustina ideea conform careia cancerul nu este altceva decat punctul culminant al unei serii de mutatii survenite la nivel celular. Studiile sugereaza, astfel, ca dezvoltarea masiva a tumorilor are la baza acumularea pe o durata de cativa ani a unor mutatii aparute in interiorul celulelor.

Mutatiile care declanseaza cancerul au un efect minor asupra dezvoltarii tumorilor, crescand rata de diviziune a celulelor doar cu 0.4% in medie, conform unui model matematic creat de oameni de stiinta din Universitatea Harvard, Universitatea John Hopkins si alte institutii. Studiul sustine ideea conform careia cancerul este punctul culminant al unei serii de mutatii.

Cercetatoarea Ivana Bozic, doctoranda in cadrul departamentului de matematica a Universitatii Harvard, sustine ca dezvoltarea tumorilor este un proces indelungat, care implica un numar ridicat de mutatii la nivelul celulelor, desfasurate de-a lungul mai multor ani. Studiul condus de aceasta explica, de asemenea, si de ce este nevoie de atat de multe mutatii pentru a dezvolta o tumora maligna.

Toate celulele trec printr-un proces regulat de diviziune si moarte ce asigura un echilibru. Cand vorbim de cancer, insa, acest echilibru este distrus, fapt ce determina aparitia tumorilor invazive, responsabile pentru sufocarea celulelor sanatoase.

Cercetarile intreprinse de Bozic vin in completarea celor irealizate recent de oamenii de stiinta, care au incercat sa distinga intre mutatiile celulelor „alese” de cancer si celulele care nu joaca niciun rol in dezvoltarea acestei boli si pur si simplu au suferit mutatii. Cercetatorii au descoperit ca majoritatea tumorilor solide contin intre 40 si 100 de mutatii ale genelor care codifica, dar, in medie, doar intre 5 si 15 dintre acestea determina dezvoltarea tumorii. Celelalte sunt pasive: sunt legate de mutatiile principale, insa nu ajuta tumora sa se dezvolte.

Tumorile incep sa creasca o data cu apartia primei mutatii care permite unor celule canceroase sa se dezvolte mai repede decat cele din preajma lor. Dar o data cu acumularea acestor mutatii la nivelul celulei, diviziunea tot mai rapida a celulelor determina aparitia unui numar tot mai mare de mutatii.

Astfel, Ivana Bozic sustine ca timpul care se scurge intre aceste mutatii ce determina aparitia tumorii este cel care influenteaza rezultatul final. Astfel, declara ea, un individ care nu are parte de o  a doua mutatie in aceeasi celula timp de 20 de ani are sanse mai mari sa nu dezvolte o tumora mai mare de cateva sutimi de gram. In schimb, daca aceasta mutatie secundara are loc la o distanta in timp de pana la cinci ani, atunci in 25 de ani ar putea dezvolta o tumora de cateva sute de grame.

Descoperirile Ivanei Bozic si ale colegilor sai ar putea fi de folos pentru crearea unor tratamente eficace impotriva cancerului, care sa ia in considerare natura mutatiilor suferite si numarul acestora.

Dana Saporan - editor Studentie.ro