CETATEA CALIACRA

CETATEA CALIACRA 5 2
5 stele

5313 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

CETATEA CALIACRA

Ruinele cetatii acopera intreaga suprafata a istmului Caliacra de pe tarmul vestic al Marii Negre, aflandu-se astazi pe teritoriul Bulgariei. Stancile istmului se ridica la aproximativ 60-70 m de nivelul marii. Pana in prezent s-au pastrat fundatiile a trei ziduri orientate est-vest ce se insira de la sud la nord delimitand trei incinte, si fundatiile mai multor cladiri ale asezarii de aici.


in secolele III-IV i.Ch. s-a ridicat in aceasta locatie o fortificatie de catre tribul trac al Terisi-lor/Trisi-lor, de la al caror nume va deriva denumirea de Tyrisis mentionata in diverse documente. Cetatea era compusa dintr-un zid lung de 35-40m, cu o grosime de 3 m, avand la centru un turn de plan patrat ce flanca la est poarta de acces. Este posibil ca, la sfarsitul mileniului I i.Ch., intreaga fortificatie sa fi fost refacuta, aceasta concluzie bazandu-se pe o inscriptie descoperita printre ruine. Asezarea din jurul cetatii se intindea pe o suprafata de 2.5 hectare.

 

Un alt document, confirmat de rezultatele cercetarilor arheologice, atesta o reconstructie a fortaretei candva in jurul anilor 341-2 d.Ch.. La o distanta de cativa zeci de ani se va ridica un al doilea brau de ziduri, la nord de primul, cu o grosime de 2.90 m si o lungime de aproximativ 440 m. Acesta taie asezarea in doua, creand in acest fel o citadela si un oras exterior, care acopera o suprafata de 150 de acri. Din loc in loc zidul este intrerupt de turnuri de plan patrat si semicircular. Aprovizionarea cu apa se facea din exterior, unde se aflau sapate niste puturi de mare adancime, un izvor de apa minerala si chiar un apeduct cu o lungime de cateva sute de metri. Tot in orasul exterior se pastreaza si niste bai publice datate in secolele III-IV d.Ch..

 

in prima jumatate a secolului IV este atestata pentru prima oara denumirea de Akre, din grecescul Akrh, care inseamna acapa sau avarfa. Unul dintre primele conflicte cunoscute noua in care a fost implicata cetatea Caliacra este legat de rebeliunea din 513-515 a generalului trupelor auxiliare din Scitia, Bythalian, impotriva imparatului Anasthasius, a carui armata va fi infranta sub zidurile fortaretei. in 681 cetatea va intra in stapanirea primului stat bulgar si va cunoaste o perioada de declin care se va sfarsi o data cu secolele X-XI.

 

Apogeul il va cunoaste intre veacurile XIII-XIV, atunci cand va aparea si denumirea Kaliakra. in timpul lui Dobrotici, cetatea este refortificata adaugandu-i-se o a treia incinta prin ridicarea unui nou zid intre cele doua antice.
Asfel, primul zid, fiind si cel mai nordic, a fost construit pe ruinele vechilor curtine, avand in centru un mare turn patrat, iar la exterior un sant de aparare. La aproximativ 400 m mai la sud se afla cea doua linie de aparare, formata dintr-o curtina lunga de 170 m si lata de 2 m, avand la randul ei turnuri de plan patrat si sant (fig. 5, 6, 7). La 300 de metri mai la sud de acesta, in cel mai ingust loc al istmului, se afla un al treilea zid care are forma unui poligon neregulat (fig. 1, 4, 9, 11), accesul facandu-se printr-un turn in partea de est (fig. 4, 8, 10), care dadea intr-un coridor format intre curtina si constructiile interioare, care au parut cercetatorilor a apartine unui castel feudal (fig. 10, 12). Coridorul amintit avea doua iesiri, una la vest si alta la est.

 

Prin noua impartire a teritoriului s-au format: un oras interior, o citadela, un oras exterior si suburbiile, dintre care primele trei fiind acoperite in intregime cu constructii. Gasim astfel o biserica, o clopotnita, cladiri rezidentiale, ferme si alte locuinte, dintre care unele se afla sapate in pamant la o adancime de 50-60 cm, placate cu lespezi pe aceasta portiune, iar la suprafata fiind ridicate din lemn. A fost identificata si o necropola de sfarsit de secol XIV si inceput de secol XV.


Avand in vedere ca terenurile inconjuratoare sunt nearabile, din cauza stratului subtire de pamant sub care se afla roca sarmatica calcaroasa, indeletnicirile locuitorilor nu includeau agricultura, economia lor bazandu-se pe vanatoare, cresterea animalelor, pescuit si mestesuguri. in partea de vest a istmului, in golful pe care acesta il forma cu tarmul, se afla portul.

 

in jurul anilor 1394 si 1397 cetatea este cucerita de doua ori de catre turci. Din 1404 pana la 1420 teritoriul inconjurator impreuna cu fortareata este anexat Tarii Romanesti. in 1420 este definitiv cucerit de turcii otomani care nu vor mai ceda Caliacra decat pentru cateva zile in noiembrie 1444. La inceputul secolului al XVI-lea orasul exterior este parasit pentru ca la debutul veacului al XVIII-lea cetatea sa se afle deja in ruine.

 

in cazul cetatii Caliacra se poate vorbi fara urma de indoiala despre fenomenul de incastelamento si in aceeasi masura despre juxtapunerile tipice lumii medievale. Locul, care prezinta suficiente calitati defensive, a fost folosit inca din antichitate, constructiile datorate acestei perioade fiind folosite de catre mesterii evului mediu. Tipologic putem incadra cetatea in clasa larga a fortificatiilor ce folosesc incinta concentrica. Interesant de observat este folosirea in cadrul aceleiasi faze atat a turnurilor cu plan patrat cat si a acelora de plan semicircular. Un caz aparte il prezinta turnul in forma de potcoava, forma ce se presupune a fi aparut in lumea araba fiind insa posibil ca acesta sa fie un derivat al turnurilor evazate romane si romano-bizantine. La santul de aparare al zidului median se observa folosirea escarpei si a contraescarpei. in mod evident santurile erau uscate. Este interesant de observat si varietatea tipurilor de intrari: la prima linie de aparare accesul se face prin interiorul unui turn rectangular, la a doua printr-o poarta flancata de doua turnuri, pentru ca la al treilea zid sa se refoloseasca primul sistem. Coridorul format intre curtina incintei sudice si cladirile interioare indeplinea probabil rolul unui zwinger.

 

Nu am avut acces la alte studii sau rapoarte arheologice care ar fi rezolvat probabil intr-un mod mai satisfacator problema etapelor si a modificarilor suferite de cetate de-a lungul timpului. Am fi fost interesati intr-o masura similara si de posibilele fortificatii ale portului, precum si de sistemul defensiv pe care acestea le-ar fi format impreuna cu fortareata propriu-zisa. Probabil ca majoritatea ruinelor acestuia au disparut sau se afla acoperite de apele marii care au erodat continuu faleza.



http://www.patzinakia.ro

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre: Cetatea 
Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!
 
 

Studentie.ro iti recomanda

CETATEA ENISALA CETATEA ENISALA