CEZAR CAIUS IULIUS CAESAR (100-44 I.H.)

Marele general, om politic, scriitor si orator roman s-a nascut la Roma, intr-un cartier plebeian. Familia sa provenea din randul aristocratiei saracite. Tatal sau, C. Iulius Caesar, a fost guvernator al provinciei Asia. S-a afirmat de tanar in armata romana, mai intai in Asia. In cariera politica a urmat linia tatalui sau, nepot si adept al lui Caius Marius, deci membru al taberei popularilor. De altfel, a doua sotie a lui C., Cornelia, era fiica lui Cinna, conducatorul taberei popularilor dupa moartea lui Marius. Dupa preluarea puterii la Roma de catre Sylla (82 i.H.), liderul taberei optimatilor, acesta i-a cerut lui C. sa divorteze. Refuzul acestuia a atras dupa sine condamnarea sa la moarte (preschimbata in exilare) si confiscarea averii sotiei sale. Revenit la Roma, dupa moartea lui Sylla, si-a reluat in anul 68 i.H. ascensiunea politica, obtinand mai intai functia de chestor, apoi de pontifex maximus (preot suprem) si guvernator al Hispaniei. Lider al taberei popularilor, s-a evidentiat in acelasi timp prin victoriile impotriva rebelilor din Spania. In imprejurarile politice de la Roma din deceniul al VII-lea i.H., C. a preferat sa se alieze cu M. Licinius Crassus si cu Pompei (Pompeius Magnus). In aceste conditii s-a incheiat primul triumvirat din anul 60 i.H. In 59 i.H. a fost ales consul si a trecut la impunerea unor reforme economice si sociale potrivit intereselor triumvirilor. Una dintre acestea a fost ceruta de Pompei: distribuirea pamanturilor catre veteranii armatei sale si aprobarea politicii dusa de acesta in Orient, in timpul razboiului impotriva lui Mitridate (Mithridates) al VI-lea Eupator. Din 58 i.H. C. este numit guvernator al Galliei Cisalpine si al Galliei Transalpine, pentru o perioada de cinci ani. In aceasta calitate a declansat campania de cucerire a intregii Gallii. In SE Galliei i-a infrant pe helveti, apoi a respins atacurile suebilor germanici condusi de Ariovist, a anexat zona Aquitaniei, i-a cucerit pe veneti. Sub comanda sa, pentru prima data armata romana a patruns pe teritoriul Germaniei dar si in Britannia. In 52 i.H. l-a infrant in marea batalie de la Alesia pe conducatorul galilor, Vercingetorix. Talentul militar al lui C. este ilustrat de descrierea facuta de istoricul Suetoniu in Vietile celor doisprezece cezari: Cezar era cel mai desavarsit calaret si militar, rezistand la eforturile cele mai mari. Parcurgea distante foarte lungi cu o iuteala de necrezut. E greu de spus daca dadea dovada mai multa de prevedere sau de indrazneala in campaniile sale; niciodata nu-si ducea armata fara a cerceta mai inainte drumurile daca nu cumva era primejdia vreunei capcane dusmane. La capatul razboiului din Gallia (51 i.H.), C. si-a terminat opera cu caracter memorialistic Commentarii de bello Gallico (Insemnari despre razboiul cu galii). Victoriile si ambitia sa politica, moartea lui Crassus in 52 i.H. si dorinta lui Pompei de a ocupa o pozitie dominanta la Roma au determinat reizbucnirea razboiului civil. Alaturi de armata sa (pe care a refuzat sa o dizolve) C. a trecut raul Rubicon, granita dintre Italia si Gallia Cisalpina, prilej cu care a rostit celebrele cuvinte: Alea jacta est (Zarurile au fost aruncate) indreptandu-se impotriva Romei. Dupa infrangerea lui Pompei la Pharsalos (48 i.H.) si uciderea rivalului sau in Egipt de catre Ptolemeu al XIV-lea, C. s-a deplasat la gurile Nilului, a ocupat Alexandria si s-a implicat in razboiul civil dintre Ptolemeu si Cleopatra, de partea acesteia. Victorios la Alexandria, a instalat-o pe Cleopatra pe tronul Egiptului, apoi a pornit o expeditie de pedeapsa in Asia Mica, impotriva regelui Bosforului, Pharnaces, fiul lui Mitridate al VI-lea Eupator, care incerca sa se elibereze de sub tutela Romei. La incheierea acestei expeditii, trimitea Senatului celebrul raport alcatuit din numai trei cuvinte: Veni, vidi, vici (Am venit, am vazut, am invins). In 45 i.H., a pus capat razboiului civil, dupa infrangerea ultimelor centre de rezistenta organizate de fostii partizani ai lui Pompei, in Africa de Nord si Spania. Practic in acel moment avea puterea unui monarh absolut, pastrand insa aparentele republicane: concentra in mana sa intreaga putere la Roma. Acestuia ii fusesera atribuite toate functiile de conducere importante: dictator pe viata, tribun pe viata, chestor, imperator (comandant suprem al armatei), parinte al patriei, pontifex maximus. S-a inconjurat de oameni apropiati lui, marind numarul senatorilor de la 600 la 900 si acordandu-le fidelilor sai diverse magistraturi, al caror numar a crescut. Toate acestea anuntau, in fapt, sfarsitul Republicii romane. Impotriva sa a fost organizat un complot al aristocratiei senatoriale, ramasa atasata de traditiile republicane. La 15 martie 44 i.H., in preajma organizarii unei mari campanii militare impotriva partilor, C. este asasinat in Senatul roman de un grup de senatori condusi de M. Iunius Brutus si C. Cassius Longinus. Nepotul si fiul sau adoptiv, Octavian, la capatul unui nou razboi civil, va continua actiunea lui C. si va inaugura imperiul.