Conferinta Lectura cu voce tare si lectura silentioasa in Antichitate

Conferinta Lectura cu voce tare si lectura silentioasa in Antichitate 5 1
5 stele

1955 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

Conferinta Lectura cu voce tare si lectura silentioasa in Antichitate

Luni, ora 16.00, la Facultatea de Litere a avut loc conferinta Lectura cu voce tare si lectura silentioasa in Antichitate. Dezbateri si controverse sustinuta de conf. dr. Alexandru Ofrim, organizata de Şcoala Postodoctorala a Facultatii de Litere in cadrul programului "Stiinte socio-umane si politice aplicative", POSDRU ID 62259.

 

Alexandru Ofrim este conferentiar la Facultatea de Litere, domeniile sale de interes cuprinzand istoria practicilor de scriitura (Cheia si Psaltirea. Imaginarul cartii in cultura traditionala romaneasca, Ed. Paralela 45, 2001), istoria Bucurestiului (Strazi vechi din Bucurestiul de azi, Ed. Humanitas, 2007), istoria practicilor de lectura. Ultima problematica de cercetare s-a concretizat prin realizarea unui numar impresionant de dosare tematice in revista culturala Dilemateca: "Viciul lecturii" (nr 8, ianuarie 2007), "Cum citeau femeile" (nr. 31, decembrie 2008), "Lectura feminina in imagini" (nr. 41, octombrie 2009) si "Practici de lectura" (nr. 51, august 2010).

 

Conferinta Lectura cu voce tare si lectura silentioasa in Antichitate. Dezbateri si controverse s-a inscris in aceasta linie tematica, punand problema raportului dintre practica lecturii cu voce tare si a lecturii silentioase in Antichitate. Pornind de la teoria conform careia, in Antichitate, existau exclusiv ipostaze si forme ale lecturii cu voce tare, Alexandru Ofrim propune o noua imagine a peisajului antic, introducand in discutie, prin argumente solide, ipostaze ale lecturii silentioase carora li se asociaza un intreg aparat de tehnici, functii si contexte particulare ale acestui tip de lectura.

 

Prima parte a conferintei sale a reprezentat un periplu in literatura de profil, literatura care, conform conferentiarului, a cazut prada unei prejudecati, ba chiar unei orbiri stiintifice de a cauta in literatura antica strict acele pasaje care evocau ipostaze ale literaturii cu voce tare. Astfel, specialisti ai lumii antice si ai Evului Mediu din diverse discipline au suferit de pacatul decontextualizarii: clasicisti si istorici literari, istorici ai cartii si ai lecturii, paleografi si codicologi. Ca exemplu pentru acest tip de greseala metodologica si epistemologica este dat  pasajul in care Augustin il descrie pe Ambrozie citind:

 

"Cand citea, ochii sai alunecau pe deasupra paginilor, iar spiritul sau scurta intelesul randurilor, in vreme ce glasul si limba sa se odihneau. Adesea, cand eram si eu prin preajma – caci nu pazea nimeni la poarta si nici nu era obiceiul ca un nou venit sa fie anuntat – , il vedeam cum citeste in tacere si niciodata in alt fel. Ramaneam asezat, intr-o indelungata tacere – caci cine ar fi indraznit sa tulbure o atat de mare adancire in studiu?! – si apoi plecam, presupunand ca nu voia sa fie tulburat in scurtul rastimp cand, ferit de larma treburilor celorlalti oameni, se putea dedica refacerii propriului spirit. Se ferea poate sa citeasca cu voce tare, ca nu cumva vreun ascultator atent si interesat sa-l sileasca sa se angajeze in lungi lamuriri sau dezbateri pe marginea unor pasaje mai obscure, pierzand astfel o parte din timpul destinat cartilor pe care voia sa le studieze. Un alt motiv, poate inca si mai intemeiat, pentru care citea in gand era si nevoia de a-si cruta vocea, care i se deteriora cu usurinta. in sfarsit, oricare ar fi fost motivul sau interior, acesta nu putea fi decat foarte intemeiat la un barbat precum Ambrozie".

 

Acest pasaj, considera Al. Ofrim, este un exemplu standard al opiniei majoritatii specialistilor in lumea antica conform careia ar fi existat exclusiv practica lecturii cu voce tare. Sunt citate lucrari de referinta din diverse domenii:  Fr. Nietzsche – Dincolo de bine si de rau (1886), E. Norden -  Die Antike Kunstprosa (1898), Cambridge History of Classical Literature (1982), Henri-Irénée Marrou – Istoria educatiei in Antichitate (1946), Matei Calinescu – A citi, a reciti. Catre o poetica a relecturii (1993) s.a.

 

Ce ar fi cauzat aceasta mistificare inconstienta? Chiar si conferentiarul se declara a fi cazut victima acestei atitudini: "La rindul meu am fost sedus de aceasta teorie. Ca si ceilalti, am luat-o ca pe o idee de-a gata. Bazandu-ma pe autoritatea stiintifica a lucrarilor consultate, am ignorat posibilitatea altor interpretari si asemeni multora, am citit textele antice prin aceasta grila. Am constatat pe pielea mea cat de usor se perpetueaza prejudecatile stiintifice si cat de greu e sa scapi de comoditatea ideilor primite. Mai apoi, recitind textele am vazut cat de usor este sa gasesti in ele ceea ce cauti, adica ceea ce ai aflat ca trebuie sa gasesti." Alexandru Ofrim considera ca motivul marii absente a lecturii silentioase ca obiect de cercetare a fost tendinta oamenilor de stiinta ai vremii de a exagera diferentele dintre omul modern si cel al societatilor antice – arhaice. in pur stil antropologic, Al. Ofrim explica faptul ca s-a recurs la un fel de exotizare a unor aspecte ale lumii greco-romane, pentru a se institui o alteritate, o stranietate, pentru a construi o distanta masurabila intre Noi si Ei. Din nevoia de a gasi diferente si de a consolida raportul de alteritate absoluta, si raportarea individului antic la carte prin lectura trebuia, in mod absolut, sa fie supusa aceluiasi proces.

 

Cum poate fi, intreaba conferentiarul, deconstruit un mit stiintific care are o traditie indelungata in spatii culturale si intelectuale diverse? Prin metoda detectivistica, de revizitare a literaturii antice, de identificare a acelor pasaje care ipostaziaza forme si contexte ale altor tipuri de lectura, de reinterpretare a pasajelor la care s-a facut pana acum referire, conferentiarul Alexandru Ofrim propune o noua privire asupra peisajului lecturii in Antichitate. Aceasta repozitionare stiintifica nu este singulara; inaintea lui, si alti cercetatori au ridicat obiectii fata de singularitatea lecturii cu voce tare in lumea antica. Astfel, este citat clasicistul american Bernard Knox prin studiul Silent Reading in Antiquity (1968), care afirma ca lectura silentioasa era posibila in cazul unor texte de mici dimensiuni, cum ar fi scrisorile, si sustinea ca, in literatura antica, exista referinte la lectura silentioasa, cu mult timp inainte de epoca lui Augustin. Aceste referinte ne indreptatesc sa credem ca lectura silentioasa era cunoscuta si ca nu era un eveniment exceptional.

 

De asemenea, Emmanuelle Valette-Cagnac in La lecture a Rome. Rites et pratiques (1997) recunoaste ca, in pofida ideii general admise, numeroase texte latine atesta existenta lecturii silentioase cu multa vreme inaintea epocii lui Augustin. Aceasta era posibila si chiar indispensabila in cazul documentelor private, insa era mai mult o lectura de substitutie, o modalitate de a conserva secretul textului si de a scapa de "valoarea performativa a cuvantului" (Cagnac). De asemenea, in anul 1997, medievistul american Paul Saenger publica studiul Space Between Words: The Origins of Silent Reading in care se afirma imposibilitatea lecturii silentioase datorita faptului ca anticii scriau in scriptio continua, adica fara separarea cuvintelor, a propozitiilor si a frazelor. Scriptio continua era un obstacol tehnic, genera dificultati vizual-perceptive. in schimb, medievistul american vede evolutia practicilor de lectura ca o trecere de la lectura oralizata la lectura silentioasa.

 

Revizitand literatura antica, Alexandru Ofrim afirma ca gasim la Augustin un repertoriu complet al practicilor de lectura: lectura cu voce tare pentru altii, lectura cu voce tare pentru sine si lectura silentioasa. Acestea nu se excludeau reciproc, depindeau de diversitatea conventiilor culturale si sociale care reglementau comportamentele de lectura. Lectura cu voce tare era una dintre aceste modalitati, dar nu singura. Raman a fi descoperite, prin cercetari nuantate si riguroase care sa acopere aceasta perioada asupra careia a planat mult timp prejudecata diferentei.

 

Sursa: Unibuc

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre: Antichitate  LECTURA  UNIBUC  Universitatea Bucuresti 
Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!