"Din copilaria mea, nu regret nimic. A fost o copilarie de baiat sarac,
care n-a avut nici jucarii, nici pom de Craciun, dar ea face parte nu
din biografia mea, ci dintr-un soi de mitologie in care nici, macar,
mirosul de rachiu ieftin, cind imi amintesc de el, nu ma deranjeaza. I
n
noptile cu luna, praful de pe ulite scinteia argintiu si tainic, iar
cerul era absolut fastuos. Acele imagini m-au ajutat mai tirziu, la
Universitate, sa pricep cam ce e metafizica. Si cum sa va descriu
drumul prin padure, noaptea, cind veneam din virful muntelui unde
duceam sare la oi? Fosnetul frunzelor de fag, uscate, pe care calcam
imi suna acum, in gind, ca venind dintr-o alta lume. V-am povestit,
oare, ca intr-o noapte am rupt o creanga dintr-un fag si o loveam de
trunchiurile copacilor strigind cit ma tinea gura: "Nu-mi e frica,
nu-mi e frica"? De fapt, imi era. Dar nu era, ca azi, o frica de oameni."
Sursa: libraria bucuresti