CRIMINALISTICA

Cercetarea mijloacelor si elaborarea metodelor pentru prevenirea infractiunilor, examinarea probelor judiciare in vederea descoperirii infractiunilor savarsite si a infractorilor, intr-un cuvant CRIMINALISTICA. In urma fiecarui contact pe care il avem cu un loc, un obiect sau chiar cu o alta persoana, lasam in urma o dovada fizica. Daca pana nu demult amprentele sau cartusele gasite la locul crimei puteau dezvalui identitatea infractorului, astazi, analiza ADN-ului a devenit aproape nelipsita din practicile criminalistilor. Dar stiati ca si fibrele de tesaturi, firele de par sau chiar praful de pe pantofii dv. va pot implica intr-o ancheta? De fapt, aproape orice element gasit la locul crimei poate fi testat si utilizat drept dovada, pentru a confirma sau infirma prezenta suspectului in locul respectiv. Din prima clipa cand politistii sosesc la locul crimei, se implementeaza si se respecta cu maxima strictete o lista intreaga de proceduri. Motivul este simplu: locul unde s-a comis o crima poata sa para lipsit de probe relevante pentru rezolvarea cazului. In realitate, insa este vital ca toate indiciile existente sa fie pastrate intacte, sa nu fie deteriorate, distruse sau pierdute. Orice abatere de la aceste reguli stricte risca sa puna in pericol intregul caz. Primul pas este evaluarea dimensiunilor si demarcarea locului unde s-a comis crima sau delictul respectiv. Demarcarea se face cu un cordon special al politiei, indiferent ca este vorba de o incapere sau de o strada intreaga. Toate probele trebuie pastrate exact asa cum au fost gasite. De asemenea, este esential ca numarul de persoane care patrund in zona respectiva sa fie mentinut la un minimum, pentru ca orice persoana (chiar si detectivii) pot sa introduca urme care sa perturbe ulterior cursul anchetei. Pentru a se asigura de acest lucru, politistii intocmesc o lista foarte riguroasa cu toate persoanele care intra sau ies din zona demarcata. Ofiterii stabilesc apoi daca acest loc este o zona primara sau secundara, adica daca delictul sau crima respectiva s-au produs efectiv in acel loc sau daca acela a fost doar un loc unde suspectul a ajuns dupa comiterea efectiva infractiunii. De asemenea, ofiterii incearca sa stabileasca punctele de intrare si iesire ale suspectilor. Localizarea probelor Urmatorul pas il reprezinta inregistrarea locului faptei prin descrieri detaliate, fotografii, video si desene. Detectivii se deplaseaza apoi foarte atent in interiorul zonei demarcate, si alcatuiesc primele ipoteze. In primul rand, anchetatorii isi indreapta atentia catre zonele unde contactul este cel mai probabil: usi sau ferestre pe care suspectul este posibil sa fi intrat sau iesit; dulapuri, sertare, seifuri si alte spatii de depozitare, daca este vorba de un caz de jaf etc. Indiferent de dimensiunile stabilite pentru locul crimei, este extrem de important ca anchetatorii sa efectueze cercetari minutioase in perimetrul respectiv. Acest proces se deruleaza sistematic si foarte atent: anchetatorii impart perimetrul intr-o succesiune de sectoare, pe care le examineaza fie in spirala, fie liniar. Prima sarcina este gasirea probelor materiale care sustin teoriile initiale ale detectivilor. De exemplu, urmele lasate de instrumentele cu care a fost fortata intrarea, urmele de pasi lasate de un intrus sau chiar stropi si pete de sange - practic, orice ii ajuta pe detectivi sa reconstituie evenimentele care au avut loc. Recoltarea probelor De obicei, se incepe cu recoltarea probelor vulnerabile, mai exact a celor care risca sa fie afectate de schimbarile meteorologice, ca de exemplu firele de par, care pot fi suflate de vant. Fibrele de tesaturi si firele de par sunt colectate folosind surse de lumina, care altereaza contrastul si scot in relief chiar si cele mai marunte scame. Acestea sunt apoi transferate in pungi speciale, cu ajutorul unor pensete. Cand este vorba de interiorul unei case, se poate aspira chiar un covor intreg sau o portiune a acestuia, folosind o punga absolut noua pentru aspirator. Materialul astfel obtinut este apoi examinat si selectat, pentru a descoperi probele relevante. Amprentele sunt fotografiate si evidentiate cu ajutorul unui praf special, care adera la orice suprafata uleioasa si scoate in evidenta modelul spiralat al amprentelor. Apoi se poate lua o copie a acestora folosind o banda adeziva speciala. Pe amprenta respectiva se suprapun fasiile de banda transparenta care, o data indepartate, le ofera anchetatorilor copia fidela a amprentei si posibilitatea de a o transporta in laborator. Fiecare proba este impachetata separat, intr-un ambalaj inchis ermetic, pentru a impiedica orice deteriorare sau modificare.