DE VORBA CU PRORECTORUL UNIVERSITATII BUCURESTI - PROF. DR. IOAN PANZARU

Ce schimbari vizati la UB n viitorul apropiat? As vrea sa ncep prin a remarca faptul ca multe lucruri s-au schimbat deja n Universitatea noastra n ultimii ani. Totusi, ne putem ntreba daca ritmul schimbarii este suportabil si nu e prea rapid pentru cei care nu cred ca adaptarea la Spatiul European al nvatamntului Superior este o solutie la probleme. De aceea, ar fi bine sa participam cu totii la schimbare, la descoperirea mecanismelor universitatii de cercetare moderne, orientate spre performanta. n ce priveste administrarea Universitatii, vom lansa o serie de programe de formare, care vor fi urmate de evaluari. Astfel, avem n vedere continuarea formarii acelor administratori de facultate care nici macar nu stiu cum sa faca ceea ce li se cere, pornind nsa de la bunul exemplu dat de colegii lor care sunt eficienti. ntruct gestiunea financiara a facultatilor va fi articulata pe conturi separate, administratorii facultatilor devin persoane indispensabile pentru bunul mers al lucrurilor. Daca dupa patru luni de ntlniri, de dezbateri si de explicatii, cu ocazia evaluarii programului de pregatire a administratorilor, constatam ca acestia nu au motivatia necesara sau nu pot utiliza mijloacele disponibile pentru a obtine rezultate satisfacatoare, este evident ca trebuie sa ne reorientam spre identificarea unor administratori competenti si dinamici, care sa propuna solutii, nu sa caute scuze, oameni care sa faca fata la cerintele minime ale acestei pozitii cheie. Din fericire, sntem sustinuti de decani si de secretariatul general, care adeseori fac mai multe lucruri dect le incumba n mod direct prin descrierea postului. Mai este si perpetua problema a banilor. Cu un buget incert, n conditii de fluctuatie imprevizibila a contextului social, confruntata cu o misiune (cercetarea si formarea la nivel international) care impune un efort la limita, o institutie de nvatamnt superior are un orizont nnegurat. Guvernele au promis mariri de salarii, nsa pe seama veniturilor proprii ale universitatilor. Ramnnd si fara investitii de la minister, si fara venituri proprii, cum se mai poate dezvolta o universitate? Date fiind conditiile actuale, bugetul actual nu ne ofera dect o singura solutie : facultatile sa se ncadreze n resursele oferite de stat pe cap de student (cu o interventie solidara a celorlalte n favoarea ctorva meritorii, dar aflate n situatie grea), astfel nct din venituri sa se poata face reparatii, investitii, achizitii de echipamente si de mijloace de informare sau alte cheltuieli justificate de specificul facultatilor. Acesta este modelul care a functionat bine n universitatea noastra si n anii trecuti, ntr-o conjunctura favorabila, desi o buna parte din personal nu ntelesese sistemul de finantare actual. Acum, nu e rau ca s-au marit salariile. Rau este ca s-a pus n primejdie dezvoltarea institutiilor n ansamblu, masura fiind luata fara acoperire si cu unicul obiectiv de a-i evidentia pe unii care trebuie sa para ca dau, cnd de fapt dau din ce nu au. Stiu ca aceasta dinamica este bine nteleasa n facultati, sper sa fie asa si n continuare. Desigur, e posibil ca n viitor finantarea sa creasca, dar astazi este absolut cert ca, daca ajungem la limita contului, nici o banca nu ne va credita pentru plata salariilor. n ceea ce priveste cercetarea, ca parte esentiala din misiunea asumata de Universitate, multi colegi spun, si pe buna dreptate: dati-mi resurse si ma voi ocupa numai de cercetare, voi aduce rezultate. Eu va rog sa va ocupati si de obtinerea resurselor, fiindca fara implicarea dumneavoastra nu putem face fata. Asa e n tara noastra. De altfel, si la noi, si n tarile europene, cercetarea de vrf se face cu obtinerea resurselor prin granturi, contracte etc, de catre echipele nsele. Cei care au nteles deja snt foarte numerosi si atrag deja sume importante din programele Planului National pentru Cercetare- Dezvoltare si din programele europene sau de la CNCSIS. Cum va fi afectata Universitatea din Bucuresti de aplicarea Procesului de la Bologna? Procesul de la Bologna e o componenta a fluxului de integrare europeana, care are ca terminus ad quem crearea Spatiului European al nvatamntului Superior. La rndul ei, integrarea structurilor nvatamntului superior nu este un scop n sine, ci e doar un instrument pentru a creste mobilitatea profesionala n Europa, astfel nct n Romnia si n oricare alta tara Semnatara, sa spunem Belgia, sa existe un cadru administrativ si social comun, undediferentele sa se datoreze resurselor locale, dar nu principiilor divergente. Poate ca sunt mai sarac, dar sunt la fel de liber si de mndru. Fara mobilitate profesionala, nu putem vorbi de circulatie nengradita. Fara recunoasterea diplomelor, nu exista adevarata mobilitate profesionala, ntruct nimanui nu-i convine sa plece n Spania inginer si sa ajunga acolo muncitor agricol sezonier. Cadrul european general al nvatamntului superior garanteaza ca o diploma din Bulgaria sau din Romnia este primita ca un produs european si acceptata unanim. Ca acest cadru european s-a oprit la formula 3-5-8 este rezultatul unor consideratii foarte complexe. Formula e promovata n tari cu succese economice si cu asigurare sociala de nivel nalt. Daca n Romnia unii prefera o formare academica mai bogata, mai teoretica, mai larga, e un considerent marginal n imaginea de ansamblu, la nivel european. Putem sa fim de acord cu acestia si sa regretam ca Uniunea Europeana nu promoveaza o formula 4-6-9. Dar diferenta dintre cele doua sisteme poate fi interpretata si altfel. Sistemul traditional prevede durate mai lungi la licenta si mai ales la doctorat, exceptie facnd masteratul (care la noi este relativ nou). Procesul Bologna prevede durate scurte, poate chiar prea scurte la doctorat, accentul fiind pus pe masteratele de 2 ani, care capata rolul unor porti de acces spre pozitiile de conducere si expertiza. Apare o deosebire ntre o conceptie despre un nvatamnt axat pe cunostinte generale (linia traditionala) si unul axat pe integrarea n echipe de cercetare sau profesionale (linia Bologna). Formarea initiala este accelerata n noul sistem, iar studentii care nu sunt motivati pentru cercetare sunt dirijati spre angajare dupa 3 ani. Noul sistem nu va putea fi gestionat pornind de la conceptia unui nvatamnt bazat exclusiv pe transmisia de cunostinte. El nu va putea functiona cu rezultate bune dect daca studentii sunt motivati sa nvete autonom pentru realizarea proiectelor lor personale. n concluzie, interpretarea mea este ca sistemul 3-5-8 sau va fi mai competitiv, sau, daca nu, datorita lipsei unui raspuns empatic si inteligent, se va mpotmoli n propriile-i limite. Din cauza introducerii sistemului 3-5-8, n Universitatea din Bucuresti, unele facultati, care au relativ mult personal academic n raport cu numarul de studenti pe care-i pot atrage si retine, ar putea ntmpina dificultati. n acest context, prelungirile de activitate dupa vrsta de pensionare vor fi privite de consiliile facultatilor ca o decizie luata n functie de nevoi si de resursele disponibile. Vom acorda atentie acestor probleme, pentru a ne asigura ca sunt luate hotarrile optime si ca se pastreaza capitalul intelectual de vrf. Pe de alta parte, noile licente vor avea o orientare mai clara: directia profesionala, care va profita de pe urma dezbaterilor decanilor nostri cu angajatorii din domeniile respective, va capata contururi precise; directia academica va oferi o conceptie generala despre domeniul de studiu, dar si competente de rezolvare de probleme specifice, n consens cu descriptorii propusi de cadrul general al calificarilor europene. Atrag atentia si asupra descrierii explicite a capacitatilor absolventilor, care trebuie formulata ca n acele benchmark statements ale britanicilor, pentru fiecare domeniu. Planurile de nvatamnt nu vor reflecta interesele cadrelor didactice (care pot fi interese pur intelectuale, propunnd un parcurs de reflectie), ci un profil optim al absolventului, avnd ca obiectiv final facilitarea angajarii n domeniu. Predarea/nvatarea va fi centrata pe student, nu pentru ca acesta din urma sa intre primul n lift, lasndu-l pe profesor sa urce pe scari, ci pentru ca progresul studentilor trebuie sa influenteze metronomul ce regleaza ritmul predarii. La rndul ei, licenta se cere structurata si n functie de oferta noastra de masterate (la care numarul de locuri va creste anul acesta cu aproape 30%). Noile masterate de 2 ani, care vor fi concepute n curnd si deschise n toamna lui 2008, vor porni unele de la ideea formarii pentru cercetare (n directiile academice), iar altele de la aceea a formarii pentru nivele de competenta superioara, pentru posturi de conducere (leadership n directiile profesionale, acolo unde e cazul). n acest sens, directorii de muzee, de scoli, de spitale vor trebui sa aiba un masterat ndomeniu. Formarea pentru cercetare presupune participarea la echipe pe proiecte, sub ndrumarea unui profesor, astfel nct studentul sa fie membru n echipa care formuleaza ipoteza, si sa fie acolo la verificarea si la reformularea ei. Echipele vor fi constituite de ndrumatori pentru proiecte precise, finantabile, aplicabile, orientate spre rezultate n cercetarea fundamentala si spre rezolvarea unor probleme ale comunitatii. Noul doctorat de 3 ani nu poate avea loc dect ntr-un cadru propice, ntr-o scoala doctorala. Conducatorii de doctorat formeaza consiliul stiintific al scolii doctorale. Ei se reunesc lunar sau mai des si au n grija parcursul fiecarui doctorand, examenele, referatele, rapoartele de cercetare, sustinerea. Integrnd masteratele axate pe formarea pentru cercetare n cadrul scolilor doctorale, vom fi siguri ca avem o viata stiintifica autentica, dezbateri, conferinte ale unor invitati straini, sesiuni de comunicari, publicarea unor volume anuale, mobilitate nationala si internationala. Sper ca nici un doctorand nu va mai alerga dupa un serviciu din care sa supravietuiasca, uitnd de pregatirea doctorala si de termenele legale, asa cum se ntmpla acum. Pe de alta parte, plagierea tezei nu este posibila dect daca de doctorand nu se ocupa practic nimeni pna la sustinere. Va fi responsabilitatea scolilor doctorale sa asigure printr-o buna organizare ncadrarea doctorandului, dar si expunerea lui la activitatea de cercetare din domenii conexe. Gndirea programelor de doctorat n unele tari este ca tnarul cercetator trebuie format n spirit interdisciplinar: fizicianul sa-si poata cauta inspiratia din filosofie, din meteorologie sau istoria artei. Toate acestea necesita resurse umane n primul rnd, si apoi materiale. Actualul doctorat este o poveste de iarna; viitorul doctorat, daca nu va fi ncadrat ntr-o scoala doctorala, va fi doar o farsa. Schimburile internationale cu tarile europene, care n majoritate au trecut (chiar daca n etape) la sistemul 3-5-8, vor fi, fara ndoiala, marii beneficiari ai noului cadru. Colaborarea stiintifica va fi mai intensa, si datorita faptului ca n tarile Uniunii au crescut fondurile afectate nvatamntului si mai ales cercetarii, gratie unei noi strategii de implementare a programului de la Lisabona. Ne vom ntlni cu colegii portughezi la Graz si vom critica Bologna. Important este ca universitatea sa nu abandoneze misiunea ei de a fi n fruntea progresului stiintific si social. Universitatea din Bucuresti a fost si este lider al schimbarii, propunnd ideea trunchiului comun, a noilor durate de studii, a consortiilor, a finantarii cercetarii pe proiecte. Ea si asuma misiunea de a servi comunitatii si de a anticipa evolutiile societatii romnesti, acesta este felul n care participa la evolutia contextului european. Cum se vor schimba specializarile de licenta trecnd de la 4 ani la 3 ani? Vreau sa spun cum cred eu ca ar fi bine sa se schimbe. Noul plan de nvatamnt nu trebuie sa fie doar o copie a precedentului, amputata de cteva discipline. Ar fi bine sa ne gndim la niste continuturi complexe, la curriculum, ca realizarea unei strategii de formare, la rezultatele de nvatare ale studentului, la ce va putea el sa spuna ca stie sa faca atunci cnd va termina licenta. E bine sa reflectam pornind de la fisele disciplinei si ale specializarii, de la chestionarele ghid pe care le-am difuzat pentru a facilita conceperea continuturilor, de la curricula partenerilor nostri din Uniunea Europeana. Cred ca prima prioritate este ca studentul sa nvete cum sa nvete, adica sa dobndeasca o disciplina intelectuala care sa-l determine sa-si puna ntrebari si sa caute raspunsul la ele. Documentarea autonoma este esentiala, si pentru asta trebuie stapnite mijloacele ITC, dar si lucrul la biblioteca, folosirea fisierului, cautarea pe cuvinte cheie, bazele de date OCLC, ProQuest si altele. Noi promovam si competentele IT prin modulul European Computer Driving Licence, pe care-l propunem studentilor. Le vom oferi si un modul de dezvoltare personala, n care vor primi sfaturi si informatii privind interviul de angajare si un atelier de coaching. nsusirea limbilor straine va fi ncurajata si sprijinita. Orientarea n oferta educationala va necesita adaugarea la serviciile de consiliere, care exista deja, si care vor fi dezvoltate ncepnd de anul viitor, a unei componente de tip tutorat, deoarece alegerea cursurilor va avea un impact asupra carierei studentului. Studentul trebuie sa porneasca de la ideea ca rezolva probleme. Materia de curs este un pachet de probleme, obtinerea notelor din care se compune evaluarea continua este un alt set de probleme, trecerea examenului este o problema care se cere rezolvata, dar mai sunt si pregatirea profesionala, stagiul de practica, munca n echipa, proiectele de semestru, de an, de licenta care trebuie privite ca noi provocari. Unii studenti reproduc neputinta indusa artificial generatiei anterioare de regimul totalitar. Dar acum ei sunt liberi sa ia initiative. A astepta sa primesti cursurile, temele, notele care ti se dau, ca un coral n recif, fara a anticipa, a pregati proactiv, e o atitudine nvechita. Seminarele la care se asculta pasiv repetarea materiei de la curs sunt si ele nvechite. Studentii sunt ca niste sportivi care se antreneaza pentru competitie, adica pentru viata profesionala, pentru cercetare. Ei pot participa la proiecte de voluntariat care-i nvata management si-i pun n contact cu lumea afacerilor asa cum este TeamWork. Ei pot fi mai eficienti dect eram noi nainte, deoarece studiaza cu ajutorul resurselor online cum e Biblioteca Virtuala, eBooks, Unibuc Classica, iar la Biblioteca Centrala Universitara au un mediu de lucru bine informatizat. Universitatea din Bucuresti a pornit CyberEducation pentru a ncuraja prin premii realizarea de aplicatii electronice pentru nvatamnt. Scoala de proiecte i ajuta pe tineri, masteranzi sau doctoranzi, sa nvete cum sa acceada la resursele financiare puse la dispozitie de finantatorii romni si internationali. Aceste initiative sunt acum la editia a 3-a. Vreau sa ncurajez si alte initiative de acest fel, orice efort care arata implicarea tinerilor, bacalaureati sau doctoranzi, studenti sau asistenti, la progresul nvatamntului n Universitate. Avem multe de facut pentru a ajunge sa functionam ca o institutie de prestigiu din Vest. Introducerea managementului calitatii, cu participarea celor interesati (studenti, cadre didactice, administratori academici, angajatori) este o treapta importanta deoarece le permite celor care predau si nvata sa determine parametrii proceselor n care sunt cuprinsi. Nu avem nevoie nici de frne, nici de reformatori eroici, ci pur si simplu de buna credinta si ncredere n actiune. Daca ceva nu merge bine la un program de licenta, nu se va rezolva nici cu interventia Ministerului, nici cu aceea a tribunalului. Universitatile occidentale au introdus functia de ombudsman, un consilier de mediere pentru conflicte. n Spania se numeste defensor de los estudiantes. Dar e preferabil sa cream conditii n care sa se evite conflictele pe ct e omeneste cu putinta. Cadrele didactice si studentii trebuie sa formeze o echipa, nsufletita de respect reciproc, unde deosebirea de stiinta si de statut dintre parteneri da nastere ncrederii n schimburile benefice ocazionate de mediul de studiu orict de bizar ar parea acest nou ideal traditiei academice multiseculare. n locul unui maestru inscrutabil, un pic magician, un pic tiran profesorul universitar de odinioara, cum era George Calinescu studentii vor avea ocazia pretioasa de a dispune de experienta, creativitatea si ntelepciunea unor specialisti, a unor autoritati recunoscute, care sunt profesorii lor si conducatorii n cercetare. Ca sa rezum, specializarile de 3 ani vor fi orientate dupa competente, iar managementul calitatii, stagiile de practica, dezvoltarea personala si consilierea vor avea un rol eminent. Cum vor fi afectati studentii de schimbarea rectorului UB ? Aparitia mea n fruntea board-ului institutiei nu are de ce sa afecteze direct pe cei 20.000 de studenti. Sunt, ca si toti colegii din Biroul Senatului, un sustinator al bunelor practici specifice universitatilor contemporane, care ofera studentilor sansa de a fi consultati si cooptati ca membri n comisiile de calitate ale tuturor specializarilor. Reprezentantii studentilor participa acum la ntlnirile decanilor cu angajatorii, care sunt n curs si au loc pe domenii. Cu dl. Florin Ion, noul presedinte al ASUB, m-am ntlnit deja si am avut un dialog care pentru mine a fost foarte satisfacator, sub semnul conlucrarii si al preocuparii comune pentru viitor. Sunt convins ca bunele relatii sunt valabile pentru toate organizatiile studentesti din UB. Vreau nsa sa adaug ca este mbucurator sa ntlnesti un reprezentant al studentilor care nu se gndeste la actiune politica, ci la masuri concrete privind conditiile de viata din Universitate, la conferinte culturale, la largimea de banda a conexiunii la Internet etc. Astazi si studentii din Franta sunt mai depolitizati; la noi e o situatie recenta, nu stiu nsa ct va dura.Cnd eram student, nu aveam nici o idee despre activitatea Rectorului, care pe atunci era Jean Livescu, specialist de germana. mi nchipuiam ca vine la Rectorat pe la 10 si sta 2-3 ore, dupa care merge n biblioteca. Unul din colegii mei din Biroul Senatului tot face pariu cu studentii ca nu stiu numele Rectorului, si de obicei l cstiga. Dupa mine, acest aspect poate fi privit si altfel, este o nota buna pentru doamna Prorector cu probleme studentesti, pentru Decani va garantez ca numele lor sunt foarte bine cunoscute de studenti. n orice caz, acei studenti care considera ca nu pot ndrepta altfel un neajuns, prin mecanismele de rezolvare a plngerilor care exista deja, vor gasi oricnd usa deschisa la mine, iar problema lor va fi tratata cu cea mai mare atentie. Ce planuri de lunga durata doriti sa realizati? Toate cele de mai sus sunt planuri care n subsidiar privesc modificari pe termen lung ale sistemului universitar, din care unele nu se vor realiza dect poate n 2008. Dar astept sa reveniti cu aceasta ntrebare atunci cnd va putea fi pusa la timpul trecut, si va voi raspunde, mpreuna cu Senatul Universitatii, despre modul n care am reusit sa mentinem si sa crestem standardele institutiei noastre. A consemnat Ioana Teodorescu