Descoperire stiintifica: Pterozaurii zburau incet

Cele mai mari animale zburatoare cunoscute pana in prezent, pterozaurii erau, de fapt, niste creaturi fragile si usoare, potrivite mai degraba pentru zborurile line decat pentru a infrunta vanturile puternice, sugereaza un nou studiu.

Colin Palmer, un fost inginer, in prezent student in cadrul departamentului de paleontologie al Universitatii din Bristol, Marea Britanie, si-a propus sa inteleaga cum zburau pterozaurii, iar formatia sa anterioara l-a determinat sa masoare performanta aripilor acestora.

Pterozaurii aveau aripi formate dintr-o membrana flexibila sustinuta de fibre, si o anvergura a aripilor de pana la 10 metri. Palmer, care o data se ocupa de designul yacht-urilor, afirma ca aripile pterozaurilor au caracteristicile aerodinamice ale velei mari.

Chiar daca oamenii de stiinta stiu, in urma analizei fosilelor, ca aripa unui pterozaur era formata dintr-o membrana, acestia nu detineau detalii care sa completeze anatomia aripii, cum ar fi cat de mult se extindea membrana in spatele osului acesteia, a afirmat Palmer. De asemenea, nu este clar nici cat de mult se pliau aripile atunci cand se aflau in paralel cu corpul pterozaurului, o proprietate aerodinamica numita curbura.

Palmer a testat o serie de sectiuni transversale simplificate, simuland forme posibile are aripii pterozaurului intr-un tunel de vant, un instrument de cercetare folosit pentru a studia miscarea aerului atunci cand trece pe langa diverse obiecte. Rezultatele obtinute au indicat faptul ca pterozaurii aveau parte de o franare mai mare decat se credea, confirmand teoria care sugera ca aceste animale, in realitate, zburau incet.

Palmer a afirmat ca, pentru a zbura cel mai bine, pterozaurii aveau nevoie de o curbura mai mare a membranei aripii. In lipsa acesteia, acestia se descurcau cel mai bine atunci cand zburau incet.

Tot aceste rezultate indica si faptul ca pterozaurii se deplasau cel mai bine in aerul tropical, linistit. Anatomia lor fragila – oasele lor goale aveau un perete gros de numai 1 mm – presupunea nevoia unor aterizari domoale, astfel ca pterozaurii modificau curbura membranei pe masura ce coborau spre pamant, sustine Palmer.

Dana Saporan - editor Studentie.ro