Despre Pedro, inainte de a deveni Almodóvar

Umor ireverentios, comedie neagra si melodrama intr-o singura formula, intrigi labirintice si crize de identitate sunt cateva dintre ingredientele unui film marca Almodóvar. Regizorul spaniol se afla la cel de-al 18-lea lungmetraj, iar succesul a devenit deja o obisnuinta. Numai ca „nu e intotdeauna o poveste de Hollywood – succesul nu vine asa, dintr-o data.

La, inceput, am lucrat timp de 12 ani ca functionar la o companie de telefoane. Primele doua filme le-am realizat in concediile fara plata pe care mi le luam din cand in cand”. ”La Piel Que Habito”/”Pielea in care traiesc”, cel mai recent film al sau, prezentat in premiera la Cannes in mai 2011, a intrat in cinematografele din Romania la inceputul lunii si este distribuit in Romania de Independenta Film.

Atunci cand Antonio Banderas facea cunostinta pentru prima data cu Pedro Almodóvar, la inceputul anilor '80, persoana care il introducea il prezenta pe regizor astfel: „El e Pedro Almodóvar. A facut un film pana acum; niciodata nu il va face pe al doilea”. Regizorul spaniol avea in jur de 33 de ani si era foarte departe de succesul de care avea sa se bucure ulterior. Primele aventuri cinematografice le avusese in a doua jumatate a anilor '70, o perioada in care scena culturala spaniola fusese dominata de „Movida”, un curent artistic mai mult sau mai putin underground ce marca iesirea din zona interdictiilor si a tabuurilor impuse de dictatura generalului Franco.

Pentru a se intretine, Almodóvar lucra in timpul zilei la o companie de telefoane, iar in timpul liber scria articole sau povestiri scurte pentru o serie de publicatii spaniole, lucra ca actor in companii de teatru locale sau, din timp in timp, isi lua concedii neplatite pentru a face filme. Intre anii '71 - '82, perioada in care a lucrat la compania de telefoane, a realizat o serie de filme de scurtmetraj pe pelicula de 8 mm. „Din fericire, eram tanar si nu dormeam prea mult, asa ca puteam sa fac multe lucruri foarte diferite in acelasi timp.”

Numai ca, in 1982, pentru a realiza cel de-al doilea film al sau, „Laberinto de pasiones” („Labyrinth of passion„, un film ce marca prima sa colaborare cu actorul Antonio Banderas), Almodóvar isi lua cel de-al cincilea concediu fara plata de la compania de telefoane si deja petrecea prea mult timp dedicandu-se pasiunii sale in detrimentul slujbei.

Era ultima data cand regizorul mai facea acest lucru. Renuntand la munca ce il ajuta sa se intretina, Almodóvar se dedica in intregime cinematografiei. Lucru care lui Pedro ii parea a fi cea mai buna decizie. Nu si mamei sale care, chiar si cinci ani mai tarziu, dupa ce fiul sau intrase pe scena cinematografica internationala cu primul sau succes major, continua sa il sfatuiasca pe Pedro sa se intoarca la compania de telefoane, pentru ca era o munca mult mai „stabila  si mai sigura”.

Povestile si fictiunea in general fusesera intotdeauna o parte extrem de importanta a vietii lui Pedro. „Cand mergeam la cinema atunci cand eram mic, si vedeam tot felul de filme – si bune si proaste, fara a fi constient cine era regizorul filmului – era cea mai importanta experienta a zilei respective. Pentru mine, filmele erau mult mai interesante decat viata reala. Era o lume paralela, cea a filmului, de care apartineam mai mult decat de realitate.”

Identificandu-se cu unul din personajele dintr-unul din filmele sale mai recente („Broken Embraces”, 2009),  Almodóvar marturiseste intr-un interviu ca a fost intotdeauna „un povestitor inainte de a fi regizor”, amintindu-si ca la 10 ani obisnuia sa isi distreze fratii inventand povesti.

Pasiunea pentru fictiuni a continuat si in adolescenta si a persistat si la maturitate.  Almodóvar si-a scris intotdeauna propriile scenarii si marturiseste ca, daca nu ar fi devenit un regizor faimos, ar fi gasit cu sigurata o alta modalitate, poate mai putin „stralucitoare”, de a-si spune povestile, prin intermediul unui alt mediu artistic.

Lucru foarte probabil - povestile din filmele sale, intotdeauna fascinante, intortocheate si ingenios construite, intotdeauna un amestec de umor si drama, sau, in unele cazuri, melodrama, au devenit o marca inconfundabila a stilului sau. „Lucrez tot timpul cu ambele genuri. Imi e imposibil sa aleg exclusiv unul dintre ele deoarece pentru mine comedia e intotdeauna strans legata de tragedie si invers. Acest lucru este ceva profund spaniol – felul in care umorul si drama sunt inextricabil partile aceluiasi intreg.”

Primul succes in Spania venise odata cu „Qué he hecho yo para merecer esto!” („What have I done to deserve this? „, 1984), o comedie neagra despre o familie disfunctionala din Madrid. Dar avea sa mai treaca ceva vreme pana cand filmele regizorului sa ajunga cunoscute pe scena internationala. Acest lucru se intampla odata cu „Mujeres al borde de un ataque de nervios” („Women on the Verge of a Nervous Breakdown”, 1988). Filmul ii aducea lui Almodóvar o nominalizare la premiile Oscar si cinci premii Goya in tara sa, unul dintre ele pentru cel mai bun film.

Fusese un succes atat de mare incat Almodóvar primise o serie de propuneri de a realiza filme in America cu bugete substantiale, numai ca regizorul le refuzase pe toate pentru ca i se parea mult mai important sa faca filme in tara sa, in limba sa si cu buget modest. A ramas consecvent acestei decizii.

Cu productiile spaniole de buget mic sau mare a castigat in continuare un succes international din ce in ce mai semnificativ. „Átame!” (1990),  „Todo sobre mi madre” (1999), „Hable con ella” (2002), „La mala education” (2004), „Volver” (2006) sau „Los abrazos rotos” (2009) i-au adus un public international numeros si fidel si, in paralel, critici favorabile si premii internationale de prestigiu. Almodóvar si-a consolidat un stil devenit inconfundabil si a deschis calea celebritatii unor actori precum Antonio Banderas, Victoria Abril, Marisa Paredes, Penélope Cruz sau Elena Anaya, a caror cariera a luat o turnura complet diferita dupa colaborarile cu Almodóvar.

Almodóvar nu se sfieste sa experimenteze cu stiluri pe care nu le-a mai abordat anterior. ”La Piel Que Habito”/”Pielea in care traiesc” este prima sa incercare de a realiza un thriller si, oricat de eficient e suspansul pe care il creeaza in acest film, nici aici nu lipseste umorul sau absolut caracteristic.

Succesul nu il impiedica pe Almodóvar sa isi reconsidere in permanenta statutul. „Simt ca in cei 31 de ani in care am facut filme s-a schimbat ceva in tonul meu. Inca sarbatoresc viata si cinematograful, numai ca ceva in povestile mele s-a intunecat. As vrea sa recuperez bucuria din primele mele filme”, spune el.

In a treia saptamana in cinematografe (25 noiembrie – 1 decembrie), “La Piel Que Habito” ruleaza la Studio, Hollywood Multiplex, Grand Cinema Digiplex, Cinema City Cotroceni, Cinema City Sun Plaza, Glendale Studio - in Bucuresti, Cinema City – in Cluj si Cityplex – in Constanta si Brasov. Filmul va fi distribuit in toata tara.

Pedro Almodóvar (62 de ani) a primit pana acum de doua ori Oscarul - o data, pentru Cel mai bun film intr-o limba straina, “Todo sobre mi madre”, in 1999, iar in 2002, pentru Cel mai bun scenariu original - “Hable con ella”. Dupa Cannes, “La Piel Que Habito” a fost prezentat la Toronto Film Festival, in septembrie si la New York Film Festival, luna trecuta.

Scenariul ii apartine lui Pedro Almodóvar, in colaborare cu Agustín Almodóvar si bazat pe romanul “Mygale”, al lui Thierry Jonquet (Éditions Gallimard). Director de imagine este José Luis Alcaine. “La Piel Que Habito” este produs de El Deseo (eldeseo.es) si distribuit international de compania americana FilmNation Entertainment (wearefilmnation.com).

In Romania, noul film-cult al lui Almodóvar este adus de Independenta Film, casa de distributie care promoveaza filme independente de referinta, de nisa sau castigatoare ale unor premii internationale prestigioase, pelicule ca ”Todo sobre mi madre”, “Trainspotting”, ”Melancholia”, ”Amélie”, ”In The Mood for Love”, ”Vicky Cristina Barcelona”, ”Dogville” etc.).

facebook.com/pages/LA-PIEL-QUE-HABITO-in-Romania
lapielquehabito.com