ETERNA ENIGMA: DRAGOSTEA - CITATE DESPRE IUBIRE

Dragostea a fost si continua sa fie un mister ce nu a putut fi niciodata descifrat de oameni. Ce este iubirea? Cum apare ea? Cum stim ca am descoperit-o? Sunt intrebari la care nu s-a gasit un raspuns nici pana in ziua de azi.
Tocmai din aceste motive, dragostea a fost un subiect abordat de catre reprezenti din toate domeniile. Fie ca e vorba de stiinta, religie, psihologie sau filozofie nimeni nu a reusit sa treaca de stadiul de presupuneri sau pareri in ceea ce priveste dragostea dintre doi oameni.
In materialul de fata, nu vom incerca noi sa descifram misterul iubirii asa cum au incercat multi altii. In schimb, vom trece in revista cateva dintre citatele celebre ce apartin unor oameni de seama, in speranta ca acestea vor reusi sa reaprinda interesul oamenilor asupra acestui aspect din vietile lor, care se pare ca in ziua de azi a fost uitat.
Iata cateva dintre ele:
`De ce iubim, intotdeauna, cu pasiune? - fiindca aceasta ne face foarte fericiti; de ce trebuie sa o marturisim sincer? - fiindca aceasta il face fericit pe celalalt; de ce trebuie sa cautam sa dovedim aceasta, chiar cu pretul sacrificiului? - pentru a ne da puterea sa speram ca, numai in felul acesta, omenirea va izbuti, intr-o buna zi, sa-si lepede cel mai marsav pacat - egoismul brutal.` (Panait Istrati)
`Este posibila iubirea vesnica, cu o singura conditie: sa fie suficient de intensa, purificata de accidental, de memorie, nuanta si amanunt, de toate elementele prea concrete care au determinat-o, pentru ca astfel ea sa se inscrie, fara efort, in modelul cel mai pur si transfigurator al dragostei.` (Alexandru Ivasciuc).
`Sunt indragostit. E-un paradisiac curcubeu/ deasupra lumii sufletului meu.` (Nicolae Labis)
`Dragostea sublima si adevarata este un sentiment divin, transfigurator, complex, al carui factor esential este duiosia. In dragoste trebuie sa existe un sentiment de daruire, o dorinta de a proteja, un imbold de a face bine si de a procura placere si fericire - o lipsa deplina de egoism.` ( W. Somerset Maugham)
`Cand iubesti intens si transfigurator si transfigurezi fiinta iubita, nu exista nimic mai frumos decat sa dai, sa dai mereu, tot, tot, viata, gandurile, trupul, tot ce ai, sa simti ca mereu dai si sa fii gata sa risti totul pentru a da si mai mult.` (Guy de Maupassant)
`Iubirea…o pasiune, o flacara divina, purtand in ea, indiferent de este durabila sau nu - ca si propria noastra conditie umana - si, fericire, si viata.` (G. Meredith)
`Indragostitul, cand dragostea-l copleseste,/ iubeste si transfigureaza cusurul fiintei ce-o iubeste.` (Moliere)
`Cat de sarac si nefericit este acela care nu poate sa spuna: `Sunt beat, mai mereu, de vinul cel tare al iubirii`,/ Cum poate el sa simta in zori uimirea firii/ si noaptea vraja sfanta a clarului de luna?` (Omar Khayyam)
`Chiar daca as putea vorbi in multe limbi omenesti si in cele ingeresti si n-as avea deloc dragoste, as fi ca o arama sunatoare sau ca un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa pot sa mut si muntii din loc si daca n-as avea deloc dragoste, nu as fi nimic.
Dragostea este indelung rabdatoare; ea este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie; nu este suspicioasa; nu se poarta necuviincios; nu cauta folosul sau; nu se manie; nu se gandeste la rau; nu se bucura de nelegiuire; ci se bucura cat mai des de adevar, bine si frumos; acopera totul, crede in tot ceea ce este bun, divin si elevat, nadajduieste si crede in tot ceea ce este adevarat si binefacator, sufera totul cu smerenie. Dragostea este ceva tainic si dumnezeiesc si tocmai de aceea nu va pieri niciodata. Proorocirile se vor sfarsi, limbile vor inceta, cunoasterea va avea sfarsit, insa dragostea va ramane mereu nesfarsita. Caci, daca acum cunoastem in parte si proorocim in parte, atunci cand cu ajutorul dragostei vom ajunge la desavarsire, acest `in parte` se va sfarsi.
Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; cand m-am facut om mare, am lepadat de tot ce era copilaresc Acum, datorita ignorantei, vedem ca intr-o oglinda, in chip intunecos; dar atunci (cand vom fi pe deplin uniti cu Dumnezeu Tatal (n.n.)) vom vedea fata in fata. Acum cunosc in parte; dar atunci voi cunoaste pe deplin, asa cum am fost si eu cunoscut pe deplin. Acum dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea`. (Pavel - `Corinteni`, 13).
Laura Popescu - Editor Studentie.ro