GATA CU EXAMENELE! SI ACUM?

Asta mi-a fost reactia sambata, o data cu incheierea ultimului examen din sesiunea de iarna. In sfarsit, o sa am timp si pentru mine, fara mustrari de constiinta ca ar trebui sa invat in loc sa stau tolanita in pat, citind o carte care chiar imi place. Ei bine, dar pentru ca orice minune trebuie sa aiba un sfarsit, ieri mi-am aflat orarul pe semestrul doi. Stupoare!

Si uimire si cutremur, ca sa citez dintr-o autoare contemporana, intrucat am avut surpriza sa descopar ca, in loc sa am cursuri – asa cum ar trebui -  de la 16 si de la 18 (ca, deh, doar sunt la master!), am de la 12, respectiv 14, si sporadic ( a se citi "o data pe saptamana”) de la 16 ori 18. Si acum... ce-i de facut?

M-am enervat, ca in multe alte ocazii, pe sistemul implementat de facultate. Pe faptul ca, desi platesc o taxa (deloc mica), aud chestii de genul "Masterul nu este la ID, trebuie sa aveti prezenta!”. Dar si pe faptul ca, inca o data, voi fi nevoita sa ma lupt cu morile de vant.

Partea cea mai trista, din punctul meu de vedere, o reprezinta, totusi, faptul ca o buna parte dintre colegii de masterat nu lucreaza/lucreaza part time si, prin urmare, nu sunt deranjati in niciun fel de orarul stabilit. Si nu ca as vrea sa fie stresata toata lumea in jurul meu, acum ca eu ma dau de ceasul mortii, insa nu pot sa nu ma simt dezamagita de faptul ca... pana la urma, fiecaruia ii pasa doar sa ii fie lui bine si nimeni (sau aproape nimeni, pentru ca intotdeauna sunt si exceptii) nu se gandeste la binele "grupului”.

Ceea ce ma revolta si mai tare este faptul ca ne plangem din cauza sistemului insa reactionam doar atunci cand suntem personal lezati. Altfel, atata timp cat noua ne este cald si bine, atata timp cat putem ajunge la cursurile puse in miezul zilei, ceilalti pot sa faca intocmai ce vor. Eventual sa si renunte la master, daca nu sunt in stare sa vina, nu?

Asadar, gata cu examenele, bine ai venit stress! Urmeaza o perioada de alergatura si de incercari de a ajunge sa discut cu profesorii la cursurile carora, oricat mi-as dori, nu voi putea fi prezenta. Trebuie sa ma inarmez cu multa rabdare si calm, pentru ca ma asteapta niste discutii nu tocmai placute, atat cu colegii de master (care, desi nu sunt singura care a propus acest lucru, nu se vor inghesui sa lupte pentru schimbarea orarului – de ce ar veni ei sambata la cursuri cand pot foarte bine sa mearga in timpul saptamanii, la ora 12?!), cat si cu profesorii. Sper sa am parte macar de unul sau doi profi intelegatori. Desi s-ar putea ca aceasta dorinta sa fie doar wishful thinking...
 

Dana Saporan - editor Studentie.ro