Gena HLA B57 si imunitatea in fata virusului HIV

La sfarsitul anilor '90, cercetatorii au descoperit o gena, HLA B57, responsabila pentru imunitatea crescuta a anumitor oameni in fata virusului HIV, acestia fiind mai putin predispusi sa dezvolte boala cunoscuta sub numele de SIDA. Recent, o echipa formata din oameni de stiinta de la Universitatea Harvard si MIT au dezvaluit un nou efect care contribuie la abilitatea genei HLA B57 de a conferi imunitate.

O data ce o persoana este infectata cu virusul HIV, in general va dezvolta, mai devreme sau mai tarziu, necrutatoarea boala SIDA. Cu toate acestea, anumiti oameni expusi la virusul HIV dezvolta foarte incet aceasta boala, unii dintre ei fiind chiar complet imuni.

In anii '90, cercetatorii au descoperit ca un numar foarte ridicat dintre acesti oameni imuni natural in fata virusului HIV, circa 1 la 200 de indivizi infectati, sunt purtatorii unei gene numite HLA B57. In zilele noastre, o echipa de cercetatori de la Scoala de Medicina Harvard si MIT au descoperit un nou efect care contribuie la abilitatea acestei gene de a conferi imunitate.

Oamenii de stiinta au descoperit ca gena HLA B57 determina organismul sa produca mai multe celule T – limfocite care ajuta corpul sa lupte cu diversi agenti patogeni. Pacientii care au aceasta gena au un numar ridicat de celule T care se agata mai puternic de proteinele virusului HIV decat in cazul oamenilor care nu au gena HLA B57. Astfel, limfocitele T recunosc mai usor celulele care exprima proteinele HIV, inclusiv versiunile care au suferit mutatii. Acest efect contribuie la un control mai bun la infectiei cu HIV (si cu oricare al virus care se dezvolta rapid), dar ii si predispune pe acesti indivizi sa dezvolte boli autoimune, limfocitele T atacand celule organismului.

Aceste descoperiri le-ar putea fi de folos cercetatorilor in conceperea unui vaccin care sa determine acelasi raspuns in fata infectiei cu HIV, ca in cazul indivizilor care au gena HLA B57 in mod natural.

Cele mai multe celule T sunt unice din punct de vedere genetic si recunoscut diferite parti ale proteinelor straine, cunoscute sub numele de epitopi, atasate la suprafata celulelor care au fost infectate cu un virus sau o bacterie. Dupa ce o celula T apuca o astfel de proteina, devine activa si atrage si alte celule care exprima aceeasi proteina, pentru a o putea neutraliza. De asemenea, se cloneaza, producand astfel o armata de celule T care ataca intrusul.

Studiul intreprins recent demonstreaza ca indivizii cu gena HLA B57 produc un numar mai mare de celule T care sa atace mai multi epitopi asociati virusului HIV, aici intrand si mutatiile care apar pentru a „pacali” celulele T activate.

Aceasta decoperire ar putea duce la aparitia unui vaccin care sa scoata la lumina celulele T de acest tip, mult mai putin numeroase la indivizii care nu au gena HLA B57.

Dana Saporan - editor Studentie.ro