GRIGORE URECHE - LETOPISETUL TARII MOLDOVEI

Letopisetul Tarii Moldovei de cand s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viata domnilor care scrie de la Dragos pana la Aron-voda a fost scris spre sfarsitul vietii, (se crede ca ar fi muncit la el intre anii 1642-1647). Baza informativa a cronicii au constituit-o analele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski si o cosmografie latina. Valoarea ei consta in integrarea faptelor istorice intr-un sistem de gandire politica.

Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext aca si nu se inece ... anii cei trecutia si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramana aasemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara mintea. E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea constiintei nationale a poporului, Letopisetul Tarii Moldovei constituind inceputul istoriografiei in limba romana.

Versiunea originala a circulat intr-un mediu foarte restrans si s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumatate a sec. al XVII-lea si pana astazi stand versiunile interpolate ale lui Simion Dascalul. Alti copisti, ca Misail Calugarul si Axinte Uricariul au adaugat la rindul lor unele pasaje. Majoritatea interpolarilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astazi se pastreaza 22 de copii manuscrise, continind integral sau partial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a facut in 1852, de catre Mihail Kogalniceanu.

Letopisetul prezinta istoria Moldovei de la al doilea descalecat (1359) pina la A doua domnie A lui Aron-voda. Grigore Ureche a consemnat in mod obiectiv evenimentele si intamplarile cele mai importante, tinand foarte mult sa fie nu un ascriitoriu de cuvinte desarte ce de dereptatea. Adversar al unei puteri domnesti fara controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe pozitia marii boierimi. A glorificat eroica lupta antiotomana a moldovenilor pentru neatarnarea tarii si in special epoca lui Stefan cel Mare. in politica externa, Grigore Ureche a promovat cu perseverenta ideea polonofila a izbavirea Moldovei de turci numai in alianta cu Polonia.

intr-un capitol intitulat Pentru limba noastra moldoveneasca, remarca influenta altor limbi (aasijderea si limba noastra din multe limbi este adunata si ne iaste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prin prejura), afirma descendenta romana (ade la Rim ne tragema) si face unele apropieri etimologice intre cuvintele romanesti si cele latinesti (aade la rimleni, ce le zicem latini: pine, ei zic panis; carne, ei zic caro; gaina, ei zic galina; muiarea, mulier; fameia, femina; parinte, pater; al nostru, noster si alte multe din limba latineasca, ca de ne-am socoti pre amanuntu, toate cuvintele le-Am intalegea. Ureche greseste originea doar a doua cuvinte: femeie a familia, parinte a parentem). Cronicarul afirma si originea comuna a moldovenilor, muntenilor si ardelenilor.

A intimpinat greutati de exprimare pentru ca nu a avut un model de cronica in limba romana, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecind sintaxa slava cu cea orala romaneasca.

N. Manolescu, in Istoria critica a literaturii romane desprinde urmatoarele trasaturi ale operei:

a) atitudinea critica fata de izvoare: nu foloseste stirile care anu se tocmesca;

b) tel patriotic si educativ precis: demonstreaza latinitatea limbii cu exemple si vede necesitatea ca romanii sa aiba si o istorie a lor, cum au alte popoare;

c) folosirea metaforei: cronicarii trebuie sa fie afierbintia pentru trecut. Intr-o lupta, moldovenii au pierit acit au inalbit poianaa;

d) arta portretului: omul este privit sub o calitate sau un viciu esential, care-i subordoneaza faptele. Ilias-voda, fiul turcit al lui Petru Rares, ape dinafara sa vedea pom inflorit, iar dinauntru lac imputita. Stefan cel Mare este impulsiv, dar viteaz.

Portretul lui Stefan cel Mare

Lui Stefan ii sunt dedicate cele mai multe pagini din letopiset, intr-un joc de lumini si umbre, caci cronicarul nu se sfieste sa-l judece uneori (de exemplu il considera mai curind un razboinic de dragul razboiului decit un patriot). Celebru este finalul portretului, in care moartea voievodului este prezentata secvential:

a) imprejurarile mortii lui Stefan (anul, luna, ziua);

b) portretul fizic, realizat printr-un eufemism (aom nu mare de stata) si cel moral, alcatuit dintr-o enumerare de insusiri: impulsiv (aminois si degraba a varsa singe nevinovata), uneori nedrept cu boierii (adeseori la ospete omoriia fara giudeta), dar bun gospodar (asi lucrul sau il stia A-l acoperia), neintrecut strateg (ala lucruri de razboaie mestera), stiind sa-si transforme chiar infringerea in victorie (aaca stiindu-se cazut gios se radica deasupra invingatorilora);

c) sentimentele poporului la moartea lui Stefan (jalea, intrarea in legenda A domnitorului);

d) participarea naturii la durerea generala;
e) o scurta si precisa informare istoriografica.

Cronica lui Ureche este prima scriere din literatura romana care se departeaza de stilul bisericesc. Arta scriitorului se valorifica indeosebi in capacitatea de a creiona portrete.