HARUN AL-RASHID (766-809)

A fost calif din dinastia Abbasizilor intre anii 786 si 809, intretinand la Bagdad o curte fastuoasa. Domnia sa a fost considerata perioada de maxima stralucire a califatului abbasid, a carui istorie s-a desfasurat intre anii 750 si 1258. Pe timpul lui, in interiorul califatului s-au instaurat pacea si prosperitatea economica, iar in exterior, s-a bucurat de un mare prestigiu, din China si pana la curtea lui Carol cel Mare. Relatiile cu imparatul francilor au fost bune. Carol cel Mare s-a aliat cu el, pentru a-i intimida atat pe imparateasa bizantina Irena, cat si pe succesorul acesteia, Nicefor (Nikephoros) I, incercand astfel sa obtina recunoasterea oficiala a Imperiului Carolingian de catre Bizant. Aceste relatii cu H. i-au adus lui Carol cel Mare acordarea, de catre califul din Bagdad, a protectoratului francilor asupra Palestinei. H. i-a trimis lui Carol cel Mare si cheile Sfantului Mormant. Documentele mentioneaza ca, in perioada in care a avut relatii bune cu imparatul, a primit de la acesta daruri care atestau insemnatatea atribuita legaturilor cu acest califat, Carol cel Mare trimitandu-i, de exemplu, stofe scumpe, viu colorate, produse in Flandra. Desi a reprezentat o perioada de inflorire, domnia lui H. a insemnat si inceputul destramarii imperiului Abbasizilor, deoarece califul a acordat autonomii locale (precum Ifriqiya - Tunisia de astazi -, sau in Magreb), acolo instaurandu-se apoi dinastii care au actionat independent de conducerea de la Bagdad.