INTAMPLARI AMUZANTE DIN VIATA DE CAMIN

Ce iti vine prima data in minte cand spui “camin”? Te gandesti la gandaci, aglomeratie si lipsa de comoditate sau iti vine sa zambesti, amintindu-ti de prietenii pe care ti i-ai facut, petrecerile la care ai dansat pana dimineata sau barfele la care ai participat pana noaptea tarziu la o cafea?

Oricate probleme ai fi avut sau mai ai cu colegul de camera, oricate nopti ai stat nedormit pentru ca s-au trezit unii sa faca un chef, trebuie sa recunosti ca perioada asta din viata ta e unica si poate si cea mai frumoasa! Si ca sa-ti aduc zambetul pe buze si sa-ti demonstrez ca am dreptate, sa citim impreuna cateva marturii interesante ale unor “colegi de suferinta” de pe taramul studentiei.

Blocata in camera de camin

Ana, studenta in anul IV la Facultatea de Automatica isi aminteste: “Cand eram in anul I cei din administratia caminului au decis ca e momentul sa ne schimbe dulapurile. Toti studentii care voiau dulapuri noi trebuiau sa le scoata pe cele vechi pe coridorul caminului si sa le ridice pe cele noi. Bineinteles ca eram foarte fericite ca vom scapa de bucatile vechi de lemn, care serveau ca loc de cuib gandacilor (si erau muuuuuuulti, foarte multi). Dar la nici doua zile dupa aceasta schimbare a inceput calvarul pentru camera mea (pentru ca nu s-a obosit nimeni timp de 2 saptamani sa arunce aceste piese mobiliere astfel ca au ramas pe coridor).
In fiecare dimineata usa modului era blocata cu un dulap .... nemernicii de pe coridor mutau in fiecare noapte dulapurile  in fata oficiului nostru, iar eu si colegele mele de camera trebuia sa strigam, in multe dimineti, dupa ajutor intrucat nu puteam sa le miscam din loc. Si venea femeia de servici si impingea dulapurile de o parte, noi le trageam pe cealalta parte blestemand si injurand. Presupun ca vinovatii se amuzau copios pe seama noastra, si chiar si eu imi aduc aminte cu drag de perioada respectiva.”

Omleta ghinionista

Ionela Cristea, masteranda la Administratie Publica SNSPA ne marturiseste urmatoarele: “Iarna trecuta, dupa o zi obositoare de munca, cursuri plictisitoare, traficul infernal din Baneasa, nu voiam decat sa ajung mai repede la camin, sa mananc si sa dorm. Deschizand frigiderul, mi-am dat seama ca cina mea va fi o simpla omleta ca de, ce altceva sa manance un student, nu? Dar cum graba strica treaba...m-am indreptat  inspre bucataria de la capatul holului, intr-o mana tineam tigaia cu ulei iar in cealalta aveam castronul cu ouale batute..dee sa termin odata.
Mergeam grabita, infometata si..pfuuuu.. am alunecat pe hol iar tot uleiul din tigaia era pe mine iar omleta s-a rasturnat peste usa vecina ...insa asta nu e tot...usa s-a deschis si omleta am "impartit-o " si cu colegul de la 203."Eu si cu omleta 207" am fost subiectul serii, iar masa mea s-a dus pe apa sambetei...de fiecare data cand vreau sa-mi fac omleta, imi amintesc de acea seara si pazea pe unde merg”

Voyeurism in camera de camin?

Ruxandra Popa, studenta la masterul de Studii Culturale Britanice, isi aminteste: “Mie mi s-a intamplat o chestie foarte picanta. Eram doar eu si una dintre colegele de camera si prietenul ei a venit in vizita. Cum ora 11 trecuse si ratb-ul nu mai circula, ea m-a rugat sa-l las pe el sa doarma in camera in noaptea aceea. Am zis ca e ok, dar m-am mirat sa-l vad culcusindu-se comod in patul ei, langa ea, cand in jur mai erau doua paturi goale. N-am zis nimic si m-am culcat, dar nu puteam adormi-probabil instinctul meu de voyeurista imi soptea ca n-o sa ma plictisesc in noaptea aia. Cam peste o ora, am simtit o agitatie in patul lor si am auzit cum el o dezbraca. Ea ii tot spunea sa se opreasca pt ca sunt si eu acolo si o sa aud (ceea ce evident era asa), dar intr-un final n-a rezistat si au facut-o. Era prima oara cand mi se intampla sa fiu martora la asa ceva, asa ca nici prin gand nu mi-a trecut sa ma supar-dimpotriva, era curioasa si ma gandeam cum as face sa ma intorc cu fata spre patul lor ca sa vad cate ceva, nu doar sa aud. Peste un timp, in focul actiunii, colega a uitat de orice pudoare si nu-si mai controla atat de mult zgomotele - o auzeam cum ii spune, "nu-mi place pozitia asta, hai sa incercam alta, uite, asta e preferata mea". Eram prea curioasa sa vad pozitia preferata, asa ca m-am intors cu fata spre ei, prefacandu-ma ca e o miscare prin somn. Ei au inghetat cateva secunde, dar apoi au continuat, iar eu le vedeam siluetele - ea era deasupra, in pozitia ei preferata.”

Curentul oprit – liber la furat

Adrian, student Universitatea de Constructii si locatar al caminului 2 din Tei ne impartaseste urmatoarea experienta din viata de camin: „Intr-o seara  obisnuita  si plicticoasa de vara, s-a intamplat ceea ce se mai intamplase de nenumarate ori pana atunci: s-a intrerupt curentul pe bulevardul Lacul Tei, dar in modul original si complet stupid in care se abordeaza orice lucru la noi in camin, lucrurile au luat o intorsatura neasteptata. Ar trebui mentionat ca doar cu cateva saptamani inainte, administratia s-a gandit ca pentru o mai buna supraveghere a studentilor ar trebui montate camere de supraveghere in camine si in campus ceea ce au si facut.
Poate ca deja v-ati facut o idee in legatura cu ce s-a intamplat dar in realitate lucrurile au fost si mai rele: viitorii ingineri de la UTCB au demontat si au furat mai mult de jumatate din camerele de supraveghere din caminul 2 dar, poate ca din plictiseala sau poate din puterea inertiei, nu s-au oprit aici ci au furat si dusurile de la baie si au rupt usile (ba chiar am observat ca la un moment dat lipsea si un wc). In aceste scurte perioade de obscuritate, studentul brusc se transforma intr-un soi de santierist de pe ,,groapa’’ numai ca in loc de scaunele si brichetele aruncate catre jucatori, noi aveam borcane. In rest aceleasi fluieraturi si urlete specifice oricarei galerii, numai ca nu stiu ai cui suporteri eram si nici ce aclamam … mai bine zis si cat mai obiectiv fiecare tipa de ce-l durea.
Lucrurile poate nu vi se par amuzante, ba din contra revoltatoare dar expresia de pe fata administratorei din dimineata urmatoare a meritat totul - mai ales ca nu avea ce filmari sa urmareasca ca sa gaseasca infractorii. Dar lucrul cel mai amuzant este ca toti studentii din camin spuneau cu chipuri care de care mai serioase: ma, care-i nesimtitu’ ala ?

Rozatoare in dulapul din camin?

Iar in final, Cristina Sabau, fosta rezidenta a caminului Kogalniceanu ne povesteste: “Se spune ca adevarata studentie o traiesti daca locuiesti in camin. Subscriu la aceasta afirmatie deoarece iti ofera sansa de a socializa si a te distra in cele mai inedite moduri. E o experienta unica, nu intamplator legata de anii cei mai frumosi, ai libertatii. Una din primele patanii care-mi vin in minte e momentul in care disperate, Amalia si cu mine stateam in camera in pat, pe intuneric, si o  sunasem pe mobil pe colega noastra Andreea, ca sa vina sa ne salveze fiindca auzisem zgomote suspecte, de rozatoare, venind dinspre dulapurile de pe hol. Uitasem ca usa era incuiata fiindca nu se inchidea din cauza curentului si a inchizatorii, iar noi nu indrazneam sa coboram si ne certam care sa-si ia inima in dinti sa traverseze camera si zona de pericol sa deschida, timp in care colega respectiva astepta la usa strigandu-ne sa ne maturizam.”
 
Extrem de amuzant, nu-i asa? Daca nici acum nu zambesti, ori n-ai simtul umorului ori esti pur si simplu prea stresat sa vezi numai aspectele negative ale vietii de camin. Relaxeaza-te si bucura-te de viata, ca din pacate trece muuuult prea repede!

Andreea Iolu - editor Studentie.ro