INTERVIU CU PROFESOR UNIVERSITAR DR. IRINA MAVRODIN

INTERVIU CU PROFESOR UNIVERSITAR DR. IRINA MAVRODIN 3 4
3 stele

4403 vizualizari  |  Fii primul care comenteaza

Remarcabila poeta, profesoara universitara, eseista, extraordinara traduca toare, doamna Irina MAVRODIN este autoarea a numeroase volume de ver suri, studii, eseuri si traduceri, dintre care amintim doar cateva: Centrul de aur, Punere in abis, Vocile, Picatura de ploaie, Copac inflorit, Reci, limpezi cuvinte, Cvadratura cercului, Uimire si poesis, Mana care scrie, Punctul central, Poietica si poetica,111 scriitori francezi, Modernii, precursori ai clasicilor, Marcel Proust Le Temps retrouv, l`Indiffrent. Este detinatoarea a numeroase premii nationale si internationale: Premiul de poezie Marin Sorescu, Premiul Le 14 juillet acordat de Ambasada Frantei in Romania, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezie Vocile, Premiul Opera Omnia al Editurii Scrisul Romanesc, Premiul Academiei Romane pentru eseul Mana care scrie, Premiul de Excelenta al revistei Convorbiri literare, doua Premii ale Uniunii Scriitorilor pentru traduceri. Decoratiile Steaua Romaniei in gradul de Cavaler si Chevalier des Arts et des Lettres, acordata de Statul francez, Premiul Iulia Hasdeu pentru traducere. Sunteti un scriitor recunoscut prin numeroase carti prestigioase si premii. Ce loc ocupa scriitorul astazi in societatea noastra? Irina Mavrodin: La modul virtual vorbind, cred ca scriitorul ocupa (poate va ocupa si in viitor?) un loc important vreau sa spun semnificativ. Din cand in cand, aceasta virtualitate se actualizeaza, se realizeaza, si locul, rolul scriitorului devin vizibile, as spune, pentru oricine. Anumite carti se citesc mult, e chiar un fel de mica nebunie in jurul lor, anumiti scriitori e drept ca mai curand prin comportamentul lor oarecum extravagant, socant chiar se mentin in moda, in constiinta publicului implicit. Totusi, daca ar fi sa trag o linie cu o mana mai brutala, as spune ca astazi scriitorul nu mai joaca rolul de prim-plan pe care-l juca altadata, chiar si, in mod paradoxal, sub comunism, cand foamea noastra de carti bune si la care in general nu aveam acces era imensa. Scriitorul a devenit astazi in societatea noastra dar si aiurea, pe tot globul o prezenta mai curand discreta, decorativa. Constat asta facand anchete pe teren, adica stand de vorba cu studentii mei, convorbiri in cursul carora, spre stupoarea mea, aflu ca nume prestigioase de scriitori romani si straini de azi si de ieri le sunt total necunoscute. Traim intr-o societate care fabrica asa-numite vedete (termenul, asa cum este el astazi folosit la noi si-a pierdut parca sensul), prin repetate aparitii la televiziune. Putine nume doar doua-trei de scriitori veti regasi printre aceste vedete, marea majoritate a acestora apartinand fie unei lumi de politicieni si de imbogatiti, fie unei a show-lui, in general de proasta calitate, dar cu mare audienta la public. Dumneavoastra reprezentati un model intelectual necesar pentru tineri. Are tineretul nevoie de modele? Cu siguranta ca are si a avut intotdeauna. Modelul se impune in mod natu ral, de la sine, nimeni nu poate obliga pe celalalt cu forta sa urmeze un model. Exista, e drept, mijloace mai subtile si cu atat mai eficace de a lansa si impune un model, televiziunea jucand in aceasta privinta, dupa cum am mai spus, rolul principal. Un profesor poate deveni model pentru studentii lui, un scriitor poate deveni model pentru cititorii lui, dar actiunea profesorului, a scriitorului interfereaza cu cea a vedetelor de mucava impuse de mass-media. si ma tem ca aceasta din urma are in momentul de fata o atractie mai mare pentru tineret. Si totusi exista si tineri care nu intra in turma, si care isi cauta constient sau inconstient modelele in zone mai putin facile. Ce credeti ca intra in structura acestui model si este obligatoriu pentru formarea tinerilor societatii noastre contemporane? Portretul-robot al unui asemenea model e greu de facut altfel decat in linii foarte generale. Or, forta de actiune a unui model consta tocmai intr-o prezenta intensa, multiplu concreta. Tanarul nu trebuie sa se simta obligat sa urmeze acel model, ci el simte ca nu poate sa nu-l urmeze. Relatia cu modelul este una autentic traita, asa cum se traieste un destin. Sa incerc totusi sa schitez portretul-robot de care vorbeam. As pune in el multa buna credinta si onestitate, multa consecventa cu propriile principii si valori, toleranta, deschidere fata de ceilalti, solidaritate cu ei. si multa, multa munca, o munca plina de rabdare, care sa nu se descurajeze nici chiar in fata unor mari obstacole. Cam asa vad eu modelul, intr-o idealitate a lui. Ce este astazi, ce va insemna maine cultura generala, indispensabila tinerilor? Cultura generala pierde astazi teren vazand cu ochii profesorii stiu asta, pentru ca fenomenul a luat proportii ingrijoratoare in scolile de toate nivelurile. Din pacate, aceasta pare a fi tendinta pe tot globul, tendinta manifestata deja cu mai multa vreme in urma in tari care pun accentul pe specializarea cea mai ingusta si mai performanta, cum ar fi cele din Europa occidentala sau Statele Unite ale Americii. La noi mai persista inca urme ale acestui mit (caci asta a devenit) al culturii generale, si noi ar trebui sa constientizam macar in ultimul ceas ca trebuie sa salvam aceasta dimensiune a culturii generale cat mai putem sa o facem. Cultura generala nu-i un lux, fara de ea nu putem vorbi de o adevarata formatie intelectuala, de un adevarat intelectual. Cultura generala este un fel de memorie colectiva a noastra, iar practicarea ei poate avea uneori aspecte cu adevarat terapeutice pentru intelectul nostru imbacsit cu date tehnice si care functioneaza unilateral, doar intr-o anumita directie. Acest intelect superspecializat, care se hraneste deci doar dintr-o fasie ingusta a cunoasterii umane, se dezvolta totodata intr-o societate de consum care regleaza gesturile individului la modul cel mai strict. Un fel de mare plictis, de mare gol sufletesc se poate naste din aceasta robotizare a unui mod de viata foarte bine reglementat. Ma tem ca, pentru moment cel putin, omenirea nu merge deloc in sensul cel bun din acest punct de vedere. Ce reprezinta cultura si lectura beletristica in societatea contemporana? Se poate trai fara lectura? A citi literatura, altfel spus beletristica, inseamna a intra in sfera culturii generale, a face primul pas, si cel mai important, in acest spatiu. Oamenii insa citesc din ce in ce mai putin literatura ( de aceea si editurile isi diversifica tot mai mult productia, scotand carti cu teme nonliterare, care se vand mai bine, din motive foarte variate printre care ritmul stresant al vietii de zi cu zi care nu mai lasa timp pentru lectura, aceasta cerand totusi o anumita concentrare, spre deosebire de televizor, la care te poti uita chiar motaind usor. Internetul, jocurile pe calculator sunt, de asemenea, mari dusmani ai lecturii (de literatura). Ma intrebati daca se poate trai fara lectura. Va raspund ca cei mai multi oameni traiesc fara sa fi citit vreodata o carte in viata lor. Va mai raspund si ca foarte multi dintre studentii de la litere nu citesc literatura, nu le place si nu vor sa citeasca literatura, ei multumindu-se sa-si pregateasca examenele citind doar notite, cine stie ce prefete etc., sau, in cel mai bun caz, informandu-se rapid de pe Internet. Dar a trai fara lectura inseamna a renunta la o bogatie spirituala imensa si, cum spuneam ceva mai sus, si la o adevarata terapie. Ca profesor universitar, care sunt cele mai mari satisfactii in munca dumneavoastra cu studentii? Satisfactiile cele mai mari ar fi si uneori chiar si sunt sa-i formez in spiri- tul iubirii pentru literatura, sa-i fac sa citeasca literatura si sa o traiasca si gan deasca prin ei insisi. M-as bucura si daca as reusi sa le comunic ceva din credinta mea profunda in valoarea muncii consecvente prin care se construieste, se realizeaza pas cu pas un proiect. In incheiere, va rugam sa adresati un sfat tinerilor cititori Exista o vorba care spune ca sfaturile sunt date spre a nu fi urmate. si totusi, dragi cititori, as risca sa va dau doar sfatul urmator: opriti-va macar din cand in cand din vartejul vietii cotidiene si reganditi-va viata cu toata gravitatea si tot entuziasmul tineretii voastre. Interviu realizat de Inst. Florentina CHIFU, Colegiul National Mihai Eminescu Bucuresti

Daca ti-a placut acest articol, urmareste-ne pe Facebook

Citeste mai mult despre: INTERVIU  PROFESOR  UNIVERSITAR  IRINA  MAVRODIN 
Adauga comentariul tau
Promoveaza-ti oferta aici!