IUSTINIAN I (482-565)

A fost imparat bizantin intre anii 527 si 565. Ajuns la tron datorita unchiului sau, imparatul Iustin I (518-527), care l-a asociat la putere, a dorit sa refaca imperiul universal si, de aceea, a initiat o serie de campanii militare. Acestea s-au limitat la teritoriul din jurul Marii Mediterane, in timpul lor remarcandu-se generalii Belizarie si Narses. Astfel, imperiul a ocupat regatul vandal din nordul Africii (533-534), Italia (535-555) si sud-estul Peninsulei Iberice (554). Dar, aceste campanii militare au secatuit resursele financiare ale imperiului. In politica interna s-au manifestat crize puternice, iar I. nu a reusit sa reformeze administratia de stat. Criza profunda in care intrase statul roman este demonstrata si de faptul ca, in conditiile secatuirii finantelor si a ruinarii contribuabililor, granitele imperiului au ramas fara aparare in fata primejdiilor care veneau din exterior. Un alt esec al lui I. a fost inregistrat cand a dorit sa refaca unitatea religioasa, in ciuda faptului ca, in anul 553, a organizat la Constantinopol un conciliu ecumenic. Acesta a sporit insa opozitia papei si a populatiei catolice din Italia fata de Constantinopol si fata de politica lui. Totusi, domnia lui a inregistrat si unele succese. Constantinopolul a devenit, in acel timp, un important centru intelectual si artistic. Pe timpul lui au fost construite monumente arhitectonice importante, precum biserica Sfanta Sofia din Constantinopol, cel mai important monument al arhitecturii bizantine, sau cea din Ravenna. Dar, cea mai importanta opera a lui I. a fost cea legislativa. In timpul sau a fost alcatuit Corpus juris civilis, format din patru sectiuni (Codul lui Iustinian, Digestele, Institutele, Novellele). La moartea lui I., imperiul era saracit din cauza impozitelor si amenintat de atacurile barbarilor. Teritoriile cucerite de I.I au fost pierdute de imperiu dupa moartea acestuia.