LACUL ROSU DIN SPATELE CHEILOR BICAZULUI

Pe vremea lui Ceausescu, cele doua minuni erau destinatii turistice obligatorii pentru concediile itinerante prin tara.
Parcul National Hasmasul Mare - Cheile Bicazului are doua puncte de atractie a caror celebritate e maxima, cel putin printre romani: Lacul Rosu si Cheile Bicazului.

Flora si fauna parcului cuprind o multitudine de specii protejate, de la floareade- colt si papucul-doamnei pana la rasi si capre negre. Floarea-decolt, "monument al naturii protejat de lege", se gaseste de vanzare la tarabele din zona. Parcul are numeroase puncte de observatie de unde se poate admira peisajul.

O plimbare cu barca
Dupa vreo trei kilometri prin Cheile Bicazului, muntele se desface si lasa loc unei privelisti odinioara superbe, spre Lacul Rosu. Acum sunt pensiuni, hoteluri de lux si vreo 10 terase cu bere rece si ieftina, mici prost gatiti, muzica data tare si nelipsitele chioscuri cu chinezarii.

Lacul Rosu e in "ungurime", iar oamenii te intampina in egala masura cu un "Poftiti" sau un "Tessek", fara ca asta sa aiba vreo conotatie negativa. Cel mai des auzi vorbindu-se moldoveneste, majoritatea turistilor venind din estul tarii. Lumea se-nghesuie la debarcader pentru o plimbare cu barca, eventual cat mai departe de civilizatia galagioasa. Pe la amurg, o plimbare cu barca prin preajma copacilor inghititi de ape da fiori, lasand o impresie de straniu si misterios, cam ca-n "Twin Peaks".

Lacul pare intunecat si amenintator, cioturile ce ies din apa lasand impresia ca o civilizatie lacustra si-a gasit sfarsitul cu numai cativa ani inainte sa treci pe acolo. Carduri de rate trec nestingherite pe langa tine daca te aventurezi cu barca pe apa. Motiv suficient sa dai la rame cam 10 minute, la concurs cu macanitoarele, cat sa te departezi de mal si sa observi civilizatia de la distanta. De pe la 500 de metri departare de mal, oamenii sunt mici, iar cioturile de copac iti aduc aminte ca planeta e mare si cand se supara nu prea se sinchiseste de un paduche ca tine.

Lacul Rosu s-a format relativ recent, intr-o zi din luna iulie 1837. Atunci, dupa o serie de furtuni si ploi torentiale, din Muntele Ucigasu s-a desprins o bucata si a blocat paraul Licas, paraul Oii si paraul Rosu.
Martori actuali ai calamitatii naturale de atunci sunt cioatele de molid ramase in apa. Reflectarea purpurie in lac a Suhardului Mic, prezenta aluviunilor rosiatice aduse indeosebi de paraul Rosu si calcarele roscate din jurul sau i-au facut pe ciobani sa-i dea numele de Lacul Rosu.

Coltul de paradis, descoperit de trei turisti
Abia in 1857, trei turisti din Gheorgheni au poposit pe malurile sale, uimiti si fermecati de frumusetea salbatica a privelis tei montane si a lacului. Au povestit tuturor ca au descoperit un colt din paradis. De atunci, atrasi de frumusetea naturala a lacului, de bogatia faunei, florei, numerosi turisti au strabatut potecile acestei regiuni.
In 1910 a inceput construirea drumului din Gheorgheni pana la Lacu Rosu, realizat pana in locul numit "Gatul Iadului", si numai in 1937 s-a terminat drumul care leaga Transilvania de Moldova. Prima cabana de aici a fost construita in 1925.

Ora animalelor
Cel mai placut moment al zilei este aproape de amurg. Dogoarea soarelui nu se mai simte, forfota din zona scade, iar stancile ce strajuiesc Bicazul arunca reflexe rosietice. Cand doar raul mai susura, iar vantul fosgaie copacii, ai impresia ca asculti "live" cum natura lucreaza cu motoarele turate la maximum. Pe masura ce soarele pleaca la culcare, iar oamenii odata cu el, diverse vietati incep sa misune prin paduri, nevazute, dar banuite. O capra neagra ce fuge sa se ascunda in padure pare un scaraotchi plecat in misiune de recunoastere.

Sursa: Evenimentul Zilei